Bucureştenii ocupă doar locul 5 într-un clasament al celor mai amuzanţi români din marile oraşe. Pe primele locuri sunt orădenii şi timişorenii.
Mitică, mondenul ştrengar al Bucureştiului de altădată, pare în mare suferinţă de când l-a abandonat „nenea Iancu“: într-un top al celor mai amuzanţi români din marile oraşe, realizat de revista „Reader’s Digest“, locuitorii Capitalei ocupă doar locul 5 din 7. Departe de a dori să realizeze un clasament relevant din punct de vedere ştiinţific, reporterii revistei au oprit pe stradă câte 30 de cetăţeni din diferite oraşe şi i-au rugat să facă ceva haios: să danseze, să spună bancuri sau să istorisească experienţe proprii. Mulţi au refuzat.
Comunismul, cu interdicţiile sale, ascundea adevărate bijuterii umoristice prin sufrageriile şi bucătăriile românilor: Bulă era deopotrivă maestru al ironiilor şi nătâng de excepţie, geniu şi ruşine a clasei muncitoare. Democraţia l-a scos în şomaj - când au căpătat libertatea de a glumi, românilor le pierise cheful de glume. Se râde de politicieni şi de blondele lor, se râde încă de moldoveni, olteni şi ardeleni. Bancurile „de stradă“ şi-au pierdut însă mult din aromă.
Greu de găsit 30 de bucureşteni
„Sondajul nostru ne-a arătat că există unele deosebiri pe regiuni geografice în abordarea umorului, cum ar fi Oradea - unde cei mai mulţi trecători au acceptat provocarea noastră şi ne-au făcut să râdem - şi Iaşiul - unde cei pe care i-am abordat au fost destul de rezervaţi“, au spus reprezentanţii „Reader’s Digest“. În timp ce la Oradea s-au găsit 20 de persoane care să spună glume, la Iaşi au fost doar şase. Bucureştiul stă ceva mai bine, cu nouă glumeţi de ocazie. Realizatorii sondajului au găsit însă cu greu 30 de bucureşteni get-beget pe stradă: din 100 de persoane oprite iniţial, doar cinci se născuseră aici. Iar când au reuşit în cele din urmă să-i depisteze, ştiau doar bancuri obscene, deci imposibil de reprodus, sau seci.
ÎN FRUNTE
Orădenii, mai calmi şi mai glumeţi
De ce sunt orădenii haioşi? Un repondent, Cristian Horgoş, redactor al unei publicaţii on-line, are şi o teorie în ceea ce priveşte umorul de acolo: „Pentru că obişnuiesc să mănânce mult haioş!!!!“ (prăjitură specifică regiunii - n.r.). Unul dintre chestionaţi este şi subprefectul Todor Adalbert, recunoscut printre angajaţii instituţiei drept cel mai mare comediant: nu se poate abţine de la bancuri nici în conferinţele de presă. „Cum recunoşti un bihorean într-un parc de distracţii? Va fi singurul care va mânca vată pe băţ cu briceagul!“. Psihologul orădean Corina Lupău spune că umorul este o armă de apărare. „O statistică este ca un bikini, îţi dă o idee şi acoperă esenţialul. Noi, ardelenii, cu temperamentul mai calm, probabil suntem mai glumeţi. Încercăm astfel să ne ascundem problemele, defectele, care ies la suprafaţă într-o formă haioasă. Am bolnavi de cancer care fac glume pe seama bolii. O pacientă cu cancer la sân mi-a spus că acum dacă are cancer sigur o să stea tot timpul cu frica-n sân“, „glumeşte“ psihologul. (Georgiana Anghel)
Recomandările noastre
