Gaşca despre care vorbesc este dincolo de partide şi e formată prin legături ascunse, ce ţin de şpăgi şi afaceri ilegale care se văd de câte ori vreun ales ajunge suspect în anchetele DNA şi procurorii cer ridicarea imunităţii parlamentare.

Deputatul PSD Cristian Rizea este ultimul caz în care s-a văzut iar limpede că gaşca penalilor controlează încă lucrurile în Camera Deputaţilor exact ca în anul de glorie a USL, 2012.

Nu o mai face ostentativ, ca în perioada de glorie a defunctului USL, dar o face la fel de eficient cu metode ceva mai rafinate.

De frica opiniei publice, vizibil revoltată pe aleşii cu probleme care se protejează folosind imunitatea parlamentară, liderii partidelor din Camera Deputaţilor susţin sus şi tare că grupurile lor vor vota pentru orice cerere a procurorilor.

Aceasta este diferenţa faţă de atitudinea şi modul de acţiune din perioada de glorie a USL: e doar alt discurs cu care liderii partidelor speră să fraierească alegătorii că s-au schimbat.  

Discursul este însă numai o păcăleală ieftină pentru că, în realitate, aceeaşi majoritate USL face scut pentru parlementarii care reuşesc să-şi „convingă” colegii să-i protejeze.

Întâmplător, sau nu, ultimele două cazuri în care Camera Deputaţilor a făcut scut sunt ale unor deputaţi PSD: Cristian Rizea şi Mădălin Voicu. În ambele cazuri s-a aplicat „şmecheria” cu absenţa nemotivată.

Ideea este de a nu respinge, pe faţă, cererile DNA pentru ca liderii partidelor să poată să pozeze în „băieţi buni” la televizor. Condamnatul Dragnea se filmează spunând că PSD susţine lupta cu corupţia în timp ce colegii lui blochează cererile DNA. Dar nu sunt numai ei în discuţie.

Şmecheria constă în provocarea respingerii prin absenteism şi voturi „greşit exprimate”, astfel încât să nu fie numărul necesar de voturi pentru aprobarea cererilor.

Concret, în cazul Rizea, cererea DNA a fost respinsă pentru că lipseau două voturi. Erau necesare 122 de voturi pentru şi s-au adunat numai 120.  

Dincolo de aceste două voturi mai sunt câteva cifre foarte interesante care ne ajută să pricepem şmecheria prin care fantoma USL îşi face mendrele la Camera Deputaţilor.

Avem 381 de deputaţi.

În cazul Rizea, din start, au lipsit 138 dintre ei. Pur şi simplu nu au venit la serviciu, fără niciun fel de explicaţie.

Dintre cei 243 de deputaţi care s-au prezentat la vot, 12 au uitat brusc cum trebuie să voteze corect şi opţiunea lor a foat anulată.

Astfel s-a ajuns ca numărul voturilor pentru să fie exact la limită cât să nu treacă cererea: 120.

 

O coincidenţă interesantă, grupul PSD din Camera Deputaţilor e format exact din 138 de aleşi.

Liberalii au însă 115 deputaţi şi numărul voturilor pentru aprobarea cererii DNA a fost de numai 105.

Deci PNL nu poate să se scuze complet pentru că şi 10 dintre parlamentarii acestui partid au absentat nemotivat pentru a-l ajuta pe Rizea. Liberalii nu au luat măsuri impotriva absenţilor, ceea ce echivalează cu aprobarea tacită a protejării corupţilor. Daca veneau toţi, Rizea nu rânjea acum satisfăcut că a fost „mai şmecher” decât „fraierii” care au auns în faţa unui judecător şi au fost arestaţi preventiv.

Dacă ar fi realmente preocupaţi să aplice principiile pe care susţin că înţeleg, nu am avea astfel de situaţii, este foarte simplu.

Principiul despre care vorbim aici nu ţine de vinovăţia sau nevinovăţia alesului cercetat. Nu ţine nici de fraza cu care Rizea a venit să-şi „vrăjească” publicul: „Justiţia nu se face în cătuşe!”.

Vorbim de simplul fapt că imunitatea parlamentară are ca scop protejarea parlamentarului pentru declaraţiile politice pe care le face, nu pentru alte fapte penale. Cand ea e folosită pentru a bloca aducerea parlamentarului în faţa unui judecător, este o situaţie anormală.

În faţa instanţei se pledează argumentele pentru care procurorul cere arestarea şi suspectul spune că vrea în libertate, nu în Parlament. E un principiu simplu îngropat de gaşca penalilor cu tot felul de gogoriţe învocate ca să justifice cumva scutul pe care constant corupţii îl fac pentru a-i proteja pe cei de teapa lor.