Când marii oameni pleacă din această lume, lasă în urmă amprenta muncii lor de o viață. Pot lăsa mari descoperiri, pot lăsa premii și titluri. Însă, în primul rând, lasă alți oameni. Pe care i-a format nu doar să-i continue activitatea, dar să o și îmbogățească. Evoluția aduce noi mecanisme moderne care ajută și stimulează progresul. Atunci când cei lăsați în testamentul nescris al datoriei își iubesc mentorul plecat, se luptă să-i onoreze memoria prin tot ceea ce fac. Medicul care, pe bună dreptate, a fost numit „îngerul copiilor”, Marin Burlea, a lăsat mulți astfel de oameni, profesioniști în iubirea de semeni.

Smaranda Diaconescu este unul dintre acești oameni. Discipol al profesorului Marin Burlea și „fată de doctori”, a ales să se dedice Pediatrei.

„Și acum sunt mândră că am susținut acest examen național, pentru Pediatrie, și că am intrat prin concurs. Au urmat anii de rezidențiat, specialitatea în 2002, primariatul în 2008; în paralel însă am început să mă „desprind” tot mai mult de pediatria „mare” și să mă îndrept către gastroenterologia pediatrică. Evident că acest fapt s-a datorat mentorului meu, regretatul profesor Marin Burlea, care a înființat prima Secție Clinică de Gastroenterologie întrun spital de copii din România, la Spitalul Sfânta Maria din Iași, și care și-a dedicat viața acestei specialități. Astfel, am început cu studiile complementare în ultrasonografie, am continuat cu endoscopia digestivă diagnostica pediatrica și cea terapeutică. Am făcut o supraspecializare în gastroenterologie pediatrică, apoi am obținut și atestat; anul trecut mi-am dat a doua specialitate, gastroenterologia „mare” (adulți)”, povestește Smaranda. Acum, după ce mentorul ei nu mai este, a preluat funcția de șef interimar de secție.

 

Datoria și dragul obligă

Ultimele luni au fost grele și dificile pentru tot spitalul. Smaranda a simțit, dintr-o dată, o povară grea pe umeri. „Atunci când un asemenea om pleacă dintre noi, responsabilitatea de a duce mai departe ceea ce a lăsat este copleșitoare. Încercarea de a rămâne în standardele anterioare, confruntarea cu probleme organizatorice importante, s-au împletit cu activitatea de zi cu zi din spital. M-am simțit, în fiecare zi, ca la un nou examen. Eu încă nu pot percepe cu adevărat faptul că Domnul Profesor nu mai este alături de noi. De multe ori, când am o problemă, încerc să-mi imaginez ce ar fi spus sau cum ar fi procedat și să iau cea mai bună decizie. Iar deciziile nu sunt totdeauna simple. Trebuie să ai întelegere față de colegi, față de personalul mediu. Fiecare are câte o problemă. Dar și ei trebuie să se bazeze pe tine pentru că activitatea într-un spital este complexă, apar tot felul de situații, unele mai puțin plăcute. Dacă nu ai o echipă, nu ai cum să mergi înainte. Fiecare trebuie să facă ceva, fiecare trebuie să simtă că este o părticică dintr-un întreg, fiecare trebuie să se simtă responsabil de bunul mers al secției. Nu cred în deciziile luate de după uși închise”, a explicat Smaranda Diaconescu.

 

Colectiv tânăr, dar „cine n-are bătrâni...”

Medicul spune că specialitatea pe care și-a ales-o, Gastroenterologia pediatrică, presupune o abordare diferită care implică multă tehnologie și abilități practice. „Gastroenterologia pediatrică se face cu mâna, cu acea mână cu care ții sonda de ecografie și fibra endoscopului. Din acest motiv spuneam că lucrurile sunt mai simple acum, rezidenții au module de imagistică și endoscopie pe parcursul anilor de pregătire. În momentul în care termină specialitatea, ei au dreptul de a practica aceste manevre. Însă „a avea dreptul” trebuie citit și ca „au responsabilitatea”. Pentru că vor trebui să practice, de multe ori în condiții de urgență, manevre invazive, cu risc de complicații majore, vor avea în față cazuri dificile, hemoragii digestive, ingestie de corpi straini sau de substante corozive, stenoze esofagiene, polipectomii. Vor avea în față copii în stare grava și părinți speriați. Și trebuie să facă față”, a povestit, succint, medicul despre ce presupune gastroenterologia. În ceea ce privește secția, spune că este un colectiv tânăr, care are nevoie și de specialiști pentru că „cine n-are bătrâni…”

 „Zilele trecute am primit, prin intermediul unei fundații, un ecograf nou. A fost chiar în ziua în care Domnul Profesor ar fi împlinit 70 de ani și a fost, cred eu, ca un mesaj. În mai puțin de 24 de ore am reorganizat complet sala de ecografie, aparatul vechi (pe care eu îl știu de când am venit în spital, dar care încă funcționează) este folosit acum pentru training-ul rezidenților. Îmi doresc să găsim fondurile necesare pentru un simulator și să dotăm secția cu un nou endoscop, mai performant”, a arătat Smaranda.

Medicii și ajutoarele lor

Medicul, care a crescut sub ochii Profesorului de la care a învățat totul, își dorește să țină rezidenții aproape, pentru a-i încuraja să rămână în secție după ce vor deveni specialiști. „Atunci când ai lângă tine oameni pe care i-ai vazut crescând și evoluând, cărora le știi posibilitățile și limitele, este mai greu să greșești”, a motivat ea. Smaranda Diaconescu participă și la gărzi la gastroenterologia „mare”, cu acordul doamnei profesor care i-a fost coordonator de rezidențiat la cea de-a doua specialitate. Consideră că medicina pediatrică rămâne cea mai frumoasă parte a medicinei. „Așa cum spunea Domnul Profesor, copiii simt. Ne-a mai învațat că trebuie să tratezi fiecare copil ca și cum ar fi al tau. Cred că trebuie să devenim mai puțin invazivi, «maximum de diagnostic cu minimum de analize, asta înseamnă să fii deștept», ne spunea. Aici este și un paradox, gastroenterologia pediatrică este o specialitate care implică și investigații invazive, este greu uneori să le explici părinților că trebuie să efectuezi anumite manevre și că nu ai altă alternativă dacă își doresc un diagnostic corect”, a povestit Smaranda. Ea a insistat pe importanța comunicării cu părinții. Asistentele și infirmierele sunt interfața cu micuții pacienți, dar și cu părinții și oferă date importante legate de starea acestora.

Smaranda Diaconescu pune, pe lângă profesionalism, accent pe curățenia în secție și amabilitatea personalului medical.