O crimă îngrozitoare la Timișoara: Andreea Morega, studentă la Medicină, a fost ucisă cu 30 de lovituri de cuțit de Mirel Dragomir, colegul ei de facultate. Familia victimei neagă existența vreunei relații amoroase între cei doi, în timp ce colegii de facultate spun că ar fi existat o legătură, dar nu știu cât de avansată era. Din cât s-a aflat până acum, anchetatorilor încă nu le sunt clare toate circumstanțele care au dus la tragedie.

Nu înțeleg nici pe departe mecanismele care pot duce un om la comiterea unei crime, fie la modul premeditat, fie la furie. Înclin să dau crezare unui prieten, medic legist, care mi-a spus că pușcăriile viitorului vor fi înlocuite de spitale, ofițerii „educatori” vor fi înlocuiți de medici, iar pedeapsa cu privarea de libertate va dura tot atâta timp cât vor ține terapiile prin care criminalii vor fi tratați și vindecați definitiv.

Tind să cred că așezarea în afara legilor lumești și cerești în astfel de cazuri ține strict de boală, chiar și în situațiile în care criminalul are discernământul necesar, dacă este perfect conștient de ceea ce face. Cred că medicina nu a atins încă acel prag al înțelegerii proceselor patologice care produc asemenea manifestări.

Faptul care m-a așezat la masa de scris este unul aparent nesemnificativ, asasinul absolvise un seminar teologic și, pe lângă facultatea de medicină, era student și la facultatea de teologie. Cu siguranță, cunoștea mai bine decât mulți dintre noi semnificația Dumnezeiască a celei de-a șasea porunci: Să nu ucizi! Era conștient așadar de gravitatea cu greutate de plumb a crimei, a suprimării vieții unui om, a făpturii creată după chipul lui Dumnezeu, act care tulbură fără putință de întoarcere planul divin al vieții.

Din perspectiva motivelor care l-au dus pe criminal la suprimarea vieții fetei pe care probabil credea că o iubește, lucrurile sunt departe de a fi clare. Potrivit declarației date în fața anchetatorilor, aparențele indică o crimă pasională, adică una comisă într-un moment de furie paroxistică, cauzat de atitudinea victimei:

„Din luna octombrie am o relație de iubire cu Andreea iar în ultima lună am simțit-o mai distantă. În data de 22.03.2024, în timp ce ne aflam la apartamentul părinților mei, am observat că Andreea tasta pe telefon și am crezut că vorbește cu cineva. Am întrebat-o cu cine discută iar ea a refuzat să îmi spună cu cine se conversa. Am încercat să îi iau telefonul din mână și ea l-a ținut strâns. Am reușit totuși să i-l iau și i-am spus Andreei să îmi spună codul PIN. A refuzat să mi-l dea și mi-a spus că vrea să se despartă de mine. Atunci când am auzit asta, m-am enervat foarte tare și m-am dus în bucătărie, de unde am luat două cuțite oarecare și m-am întors cu ele în dormitor. Andreea m-a lovit peste o mână, iar în acel moment m-am tăiat singur cu cuțitul la față. Totodată, m-a prins de lănțișorul pe care îl aveam la gât, care s-a rupt și a căzut pe pat. Îmi amintesc că am lovit-o de 5-6 ori.” Nu a lovit-o de 5-6 ori, ci potrivit medicilor legiști, de 30 de ori.

Un element pus în lumină de anchetatorii care au făcut cercetarea la fața locului poate însă muta încadrarea faptei către crima cu premeditare. Criminaliști au indicii care pot duce la infirmarea versiunii prezentată de Mirel Dragomir, potrivit căreia crima a fost comisă într-un moment de furie provocată de gelozie. În apartamentul morții aceștia au descoperit într-un rucsac abandonat de criminal două cuțite și două perechi de mănuși din latex pline de sânge.

Ipoteza crimei înfăptuită cu sânge rece, cea care are drept caracteristică principală premeditarea, ar lua astfel locul celei a crimei înfăptuită la furie. Oricum ar sta lucrurile, din anchetă și din relatările cunoscuților criminalului, reiese că acesta a mai avut ieșiri serioase din normal, pe fondul unei gelozii cu siguranță patologice.

Criminalul a avut în trecut o iubită, care l-a părăsit din pricina comportamentului agresiv, generat de gelozia obsesivă. „Era foarte obsesiv în relația cu ea. Era de o gelozie ieșită din comun, posesiv și încerca să o controleze, era imposibil de stat cu el. Se purta ca și cum era proprietatea lui. Într-o criză de gelozie, a și agresat-o, iar fata l-a părăsit”, a declarat un apropiat.

Consider că doar relatarea gazetărească a unui fapt grav este egală cu zero, în lipsa tâlcului, a învățămintelor care pot fi trase, pentru ca faptele din categoria nenorocirii relatate să fie cât mai puțin probabile. Există putința extragerii unui asemenea tâlc din tragedia de la Timișoara? Cu siguranță, da!

Crimele de acest gen, în care o femeie este ucisă de un bărbat apropiat, fie soț, fie iubit, fie vreun obsedat oarecare, sunt din ce mai frecvente. Gelozia dusă la cote paroxistice ține de defecțiuni majore ale minților unora dintre noi. Cum am mai spus, ține strict de boală. Iar această boală, ca toate bolile are manifestări clinice clare. Până să omoare, cel suferind dă semne.

Posesivitatea, gelozia, comportamentul obsesiv-dominant apar încă din perioada de început, aceea în care un cuplu băiat-fată sau bărbat-femeie se află în tatonări, în perioada de cunoaștere, de făcut curte. De obicei, când apar asemenea semne, viitoarea victimă le interpretează eronat drept dovezi de mare iubire. Nimic mai greșit, domnișoarelor și doamnelor! Este o eroare care vă poate costa viața. Fugiți de la primul semn al acestei grave boli.