Există rămășițe ale vechilor acorduri de la Ialta, care mai rămân în memoria realismului internațional. Este acesta cazul Belarusului? Iată ce scrie JORNAL DE NOTÍCIAS:
"Pe plan geopolitic, Belarus, despre care se vorbește în aceste zile, constituie un caz particular. Dacă ne uităm bine, Occidentul se plânge, pe bună dreptate, de comportamentul autocratic al președintelui Lukaşenko, de climatul fraudulos în care s-au desfăşurat recentele alegeri, de violenţa oficială împotriva manifestării democratice a cetăţenilor săi. Dar, spre deosebire de cele întâmplate în cazurile Georgiei sau Ucrainei, nicio voce înţeleaptă nu a făcut apel la ideea că un Belarus "liber" va intra în NATO sau în Uniunea Europeană. Oare de ce?
Există rămășițe ale vechilor acorduri de la Ialta, care mai rămân în memoria realismului internațional. Și deși, din punctul de vedere al principiilor, nimeni nu subscrie legitimitatea tezei "sferelor de influență", este mai mult decât evident faptul că prevalează, în raţionalitatea geopolitică a lumii, ideea potrivit căreia o țară precum Belarus aparţine unui teren aflat sub tutelă rusească.
Dacă Putin ar decide să deplaseze maşini de luptă pe străzile Minskului, ar provoca un şoc, dar există o înțelegere implicită cu privire la acceptarea faptului că Moscova poate avea un cuvânt de spus referitor la viitorul țării. Dacă "suveranitatea limitată" mai are sens pentru unii adepţi ai "realpolitik", în cazul bielorus acest lucru se aplică foarte clar.
Cetățenii care au ieșit în stradă, așa cum bine au semnalat unii, nu par să fi cerut ca țara să se intre în Alianța Atlantică sau să facă parte din instituțiile europene, la fel cum, spre deosebire de mulți georgieni și ucraineni, nu a părut să apară în aceste mișcări o atitudine ostilă față de Rusia. Acest lucru se datorează, probabil, simplului realism, datorită conștientizării faptului că viitorul lor va fi realizat, aproape inevitabil, conform unui model oarecare de relație apropiată cu Moscova.
Pe unii îi va șoca răceala acestei analize, care pare să fie gentilă faţă de ceea ce reflectă un simplu raport de forțe. Cu toate acestea, nu fac decât să meditez la cum stau lucrurile, nu la cum ar trebui să fie. Nu întâmplător, puterile care contează, în ordinea internațională, despart întotdeauna apele, atunci când abordează cazurile naționale de la periferia rusă.
Judecând după reacții, Putin nu prea știe ce este de făcut cu vecinul său incomod. O fi înţeles deja că Lukaşenko este, tot mai mult, o povară. Nu este dispus să lase Occidentul să intervină, dar, foarte clar, nu a decis încă în ce fel își va folosi puterea de vecinătate. La mijloc, neputincioși, sunt bieloruşii, scrie JORNAL DE NOTÍCIAS
https://www.jn.pt/opiniao/francisco-seixas-da-costa/os-restos-de-yalta-12534072.html
Traducerea:Rador