Siria: val de proteste în sudul ţării

Mii de persoane protestau azi în oraşul Deraa, în sudul Siriei, la sfârşitul funeraliilor unuia din manifestanţii ucişi ieri de forţele de ordine, au indicat martori oculari, citaţi de agenţiile de presă internaţionale, notează Agerpres. În jurul localităţii care a fost centrul celor mai ample proteste antiguvernamentale în ultimele zile, au fost desfăşurate forţe sporite de securitate.

Mai multe demonstraţii de protest au fost organizate în ultimele zile în Siria, ţară condusă cu o mână fermă de preşedintele Bashar al-Assad. Protestatarii cer reforme politice în statul care s-a aflat aproape 50 de ani sub controlul unui singur partid, Baas. O altă solicitare vizează abolirea stării de urgenţă aflată în vigoare din 1963, care permite autorităţilor să aplice măsuri speciale pentru asigurarea securităţii statului.

Siria, scrie BBC, are probleme economice similare cu cele din Tunisia şi Egipt şi o mare parte a populaţiei trăieşte în sărăcie. Regimul sirian a promis reforme limitate.

Revolta a început treptat, la Deraa, în sudul ţării. Iniţial, în urmă cu 10 zile, 15 elevi, influenţaţi de protestele din ţările arabe, au pictat pe un perete sloganuri revoluţionare. Ei au fost arestaţi de autorităţi. La sfârşitul săptămânii trecute, vineri, mai multe familii s-au adunat pentru a cere eliberarea tinerilor şi, în general, acordarea de libertăţi civile şi politice, abolirea stării de urgenţă, reforma electorală şi eliminarea corupţiei. SUA și ONU au condamnat violențele

Protestul, care care au participat mii de persoane, s-a extins, au izbucnit ciocniri cu forţele de ordine, iar autorităţile au deschis în cele din urmă focul asupra manifestanţilor. Cel puţin patru oameni au murit și sute de persoane au fost rănite. SUA și ONU au condamnat reprimarea protestelor și au cerut anchetarea celor vinovați. Manifestaţiile au continuat sâmbătă şi duminică, la Deraa, dar şi în alte părţi ale ţării, la fel şi măsurile dure ale autorităţilor.

Forţele siriene de securitate au folosit sâmbătă gaze lacrimogene pentru a dispersa miile de manifestanţi reuniţi la Daraa. Duminică, în urma ciocnirilor dintre protestatari şi forţele de ordine, cel puţin o persoană a murit. Localnicii au declarat pentru Reuters că mai multe obiective reprezentative pentru regim – sediul Partidului Baas, un tribunal şi două sedii ale unei companii de telefonie deţinută de vărul preşedintelui – au fost incendiate.

Revoluţia Siria 2011

Un grup Facebook apărut încă din februarie lansa apelul la manifestaţie sub sloganul „Revoluţia siriană 2011”. El îi invita pe tineri să manifesteze în „prima zi de mânie a poporului sirian şi a rebeliunii civile în toate oraşele siriene”.

„Nu vrem o revoluţie violentă, ci o revoltă paşnică (...), ridicaţi glasul în mod paşnic şi civilizat, deoarece exprimarea opiniilor este garantată de Constituţie”, declara grupul într-un comunicat publicat pe site, insistând: „Nu trebuie să mai acceptăm nedreptatea”.

Adresându-se preşedintelui sirian, Bashar Al-Assad, autorii comunicatului afirmau: „Nu suntem împotriva persoanei tale, ci împotriva corupţiei, a tiraniei şi împotriva faptului că familia ta şi apropiaţii tăi au acaparat bogăţiile”.

Al-Assad, în ianuarie: Suntem feriţi de proteste

La sfârşitul lunii ianuarie, preşedintele sirian Bashar al-Assad declara, într-un interviu acordat cotidianului american Wall Street Journal, că va promova în perioada imediat următoare reforme politice şi economice, subliniind însă că în Siria presiunea străzii este mai mică decât în Egipt pentru simplul fapt că ţara sa nu are relaţii diplomatice strânse cu SUA şi Israelul.

"Dacă nevoia de reformă nu a fost sesizată înainte de ceea ce s-a întâmplat în Egipt şi Tunisia, atunci e pea târziu pentru a mai face reforme", a subliniat al-Assad, preşedinte al Siriei din 2000. Tatăl său, cel căruia i-a succedat la putere, a condus statul arab timp de trei decenii.

El însuşi a recunoscut că în timpul mandatului său au avut loc puţine schimbări cu impact asupra cetăţeanului de rând. În ciuda acestui fapt, al-Assad a sugerat că ritmul reformelor nu trebuie să fie unul alert, subliniind că unele popoare nu sunt pregătite pentru astfel de schimbări radicale petrecute peste noapte.