Operațiunea militară americano-franco-britanică de sâmbătă a avut grijă să nu irite prea mult Moscova. Dar ambasadorul Rusiei la Washington a făcut o declarație surprinzătoare: „Insultarea președintelui Rusiei este inacceptabilă și inadmisibilă”. Mesajul e limpede: răspunsul Kremlinului trebuie să fi e sufi cient de puternic pentru a spăla onoarea lui Putin

Cum va reacționa Vladimir Putin, după lovitura din Siria a Statelor Unite și a aliaților săi? Iată câteva scenarii posibile și miza din spatele lor.

1. „Vă ordon, treceți Eufratul!”

Sâmbătă dimineața, când rachetele de croazieră cădeau asupra amplasamentelor unde occidentalii afirmă că se aflau instalațiile chimice ale Siriei, trupe guvernamentale ale Damascului și ale Hezbollah, sprijinite de mercenari ruși, au avut o nouă tentativă de a traversa Eufratul și a smulge de sub controlul american câmpul gazeifer Konok și cel petrolifer Al-Umar.

S-au înregistrat o serie de ciocniri cu rebelii din forțele Armatei Siriene Democrate, sprijiniți de trupele americane, informează site-ul israelian Debka.

Joi, cu două zile mai devreme, Ali Akbar Velayati, consilier apropiat al ayatollahului Ali Khamenei, atrăgea atenția într-o conferință de presă: Estul Eufratului „este o zonă foarte importantă. Sperăm că se vor face pași importanți pentru eliberarea acestei regiuni și izgonirea ocupanților americani.”

Reacția Moscovei și Teheranului la atacul de sâmbătă va cuprinde cu siguranță o intensificare a operațiunilor la est de Eufrat.

2. Ce ascunde lipsa de reacție a Moscovei?

Presa a subliniat la unison lipsa de reacție a Moscovei la loviturile americano-francobritanice. Însă, în zilele anterioare, când devenise limpede că atacul occidental era iminent, Rusia a efectuat câteva repoziționări spectaculoase.

Ea și-a desfășurat joi bombardierele strategice grele Tu95 și Tu-22M pe bazele aeriene din Iran, reducând astfel timpul de zbor către Siria și Irak cu cel puțin patru ore. În același timp, cargourile ruse tranzitau vineri și sâmbătă strâmtoarea Bosfor, încărcate cu noi echipamente militare pentru dotarea armatei siriene.

Statele Unite și aliații franco-britanici au avut grijă să limiteze operațiunea lor militară în mod esențial la trei amplasamente unde regimul Assad ar fabrica arme chimice. Preocuparea de a nu irita Rusia peste măsură a fost evidentă.

Deși, potrivit afirmațiilor occidentale, peste o sută de rachete au lovit aceste amplasamente, Assad ar deține încă stocuri importante de agenți toxici, de care nu va ezita să facă uz, dacă va simți că regimul său politic este în pericol, susține Debka.

3. Gâlceava casnică a lui Trump cu armata sa

Operațiunea militară condusă de Statele Unite a fost marcată de controversa gravă dintre președintele Donald Trump și secretarul Apărării, James Mattis. Dacă ar fi fost după Mattis, atacul nu ar fi avut loc. Oricum, din cauza acestui diferend, operațiunea a fost întârziată câteva zile bune.

Mattis și șeful Statelor Majore reunite ale armatei americane, gen. Joseph Danford, i-au prezentat lui Trump o serie de argumente împotriva atacului. Ei au avertizat că Rusia și Iranul nu vor sta cu mâinile încrucișate și că o asemenea operațiune ar putea fi catalizatorul pentru declanșarea unui război total între Statele Unite și Rusia pe teritoriul sirian.

Până în ultimul moment, Mattis a încercat să frâneze elanul belicos al lui Trump, insistând să vorbească despre operațiunea militară ca fiind „o singură lovitură”. Însă, în discursul său televizat, Trump a plusat: „Suntem gata să continuăm această reacție până când regimul sirian încetează să mai utilizeze folosirea agenților chimici interziși.”

Trump îl poate demite oricând pe Mattis, cum a procedat și în cazul lui Rex Tillerson. Însă îndepărtarea acestuia nu va rezolva diferențele de opinie cu generalii în ceea ce privește anvergura acțiunilor militare americane în Siria. Totuși, în abordarea sa mai agresivă, Trump îi are de partea sa pe succesorul lui Tillerson, Mike Pompeo, și pe noul său consilier pentru Apărare, John Bolton.

 

4. Cum își va „repera” Putin onoarea?

Spre deosebire de administrația americană, care a avut grijă să-și limiteze atacul la țintele chimice din Siria, Moscova nu a făcut nici o promisiune să-și limiteze reacția la operațiunea de sâmbătă.

Este foarte probabil ca Rusia să încerce obținerea unui succes militar major pentru a șterge ofensa bombardamentelor americane. Ambasadorul rus la Washington a calificat atacul drept „o insultă la adresa președintelui rus”. Așadar, Putin își pune în joc propriul prestigiu în Siria.

Moscova a început încă de sâmbătă la amiază să lucreze la spălarea imaginii liderului rus, când generalul Serghei Rudskoy, șeful Statului Major, a afirmat că sistemele de apărare antiaeriană siriene au distrus 71 dintre cele 103 rachete lansate de Statele Unite și aliații lor, cu ajutorul monitorizării oferite de Rusia, dar fără angajarea directă a sistemelor antiaeriene ruse.

Această declarație, apreciază analiștii Debka, reprezintă un mesaj voalat pentru Washington că un eventual nou atac american va primi riposta performantelor sisteme anti-rachetă S-400, poziționate în vestul Siriei, care sunt operate de armata rusă.

Sâmbătă, potrivit generalului Rudskoy, împotriva rachetelor americane au acționat sistemele S-125, S-200, Buk și Kvadrat, mai vechi, de fabricație sovietică, și care aparțin Damascului.

 

5. Ținta: Israel

În 2013, după discuții cu liderii UE, Vladimir Putin anunțase că Moscova renunță să înzestreze regimul Assad cu sisteme anti-rachetă S-300. Acum, oficiali ruși afirmă că țara lor e gata să revină asupra măsurii. O analiză din The Guardian afirmă că, spre deosebire de S-400, sistemele S-300 nu ar reprezenta un pericol major pentru armata americană, însă ar putea periclita raidurile aviației israeliene, care până acum acționa nestingherită în Siria, cu acordul tacit al Moscovei. Înaintea atacului americano-franco-britanic de sâmbătă, Debka avertiza, citând surse din serviciile de informații, că represaliile Rusiei și Iranului ar putea viza direct sau indirect Israelul, ceea ce ar duce la o extindere dramatică a teatrului de război.