Editura Evenimentul si Capital

Sintagma prin care SRI a devenit legal Poliția Politică Postdecembristă. România lui Cristoiu

Autor: | | 16 Comentarii | 7141 Vizualizari

Printre deciziile luate în ultima vreme de CCR în regim de furnal numără și cea din 6 decembrie 2018. Citez din text pentru a se înțelege la ce se referă: „În ziua de 6 decembrie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României, al art.11 alin.(1) lit.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a sintagmei «ori altor asemenea interese ale ţării» cuprinsă în dispoziţiile art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea naţională a României. (...) În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma «ori altor asemenea interese ale țării» cuprinsă în art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea națională a României este neconstituțională.”

Cu majoritate de voturi, adică în ciuda opunerii înverșunate făcute de Livia Stanciu, trimisă la CCR de Klaus Iohannis nu numai pentru a-i tripla pensia, dar și pentru ca SRI, Garda Pretoriană a Președintelui, să aibă un virus și la instituția cu pricina.

Decizia a trecut practic neobservată în presa noastră. Și-au spus cuvîntul ordinul pe unitate de Mucles, dar și deja tradiționalul Lasă-mă să te las, care definește în ultimul timp presa independentă. Prin urmare opinia publică de la noi n-a fost conștientă de dubla importanță istorică a acestei decizii: Prin raportare la darea de seamă asupra statului de drept în ultimii ani. Prin raportare la efectele pentru viitor ale deciziei.

Cuprinderea uriașei importanțe a acestei decizii impune cu necesitate o scurtă raită în teritoriul istoriei contemporane.

Căderea comunismului și-a avut printre temeiurile de esență și călcarea în picioare de către dictaturile din țările Lagărului a drepturilor omului. Socialismul real a adus cu sine și o serie de îmbunătățiri ale condiției materiale a individului, mai ales din spațiul numit Justiție socială. A adus cu sine însă în chip sinistru și o supremație a Statului în raport cu Individul. Individul, temelia societății omenești, a devenit carosabilul peste care treceau șenilele de blindat ale Statului comunist. Nu de puține ori, în timp ce individul era supus terorii statului, în planul condiției materiale societatea în ansamblu cunoștea o anume îmbunătățire. E lucru știut că pe parcursul Marii Terori, în timp ce condamnările la moarte deveniseră normă de îndeplinit de către Troica alcătuită din reprezentantul NKVD, reprezentantul Prokuraturii și reprezentantul PCUS, viața cetățeanului sovietic se îmbunătățise.

Sloganul lui Stalin, Viața a devenit mai veselă, viața a devenit mai frumoasă, definea o realitate în care în timp ce unii erau torturați prin hrubele de la Lublianka și apoi împușcați în ceafă la Butovo, alții se bucurau de ridicarea nivelului de trai. Că pînă la urmă nu consumul de cîrnați pe cap de locuitor conta, ci garantarea unei minime libertăți a dovedit-o istoria lagărului socialist. Toate etapele poststaliniste au fost încercări de destalinizare, de scoatere din cotidian a spectrului terorii care consta și în intrarea cu bocancii în viața individului.

Prăbușirea comunismului a adus cu sine nu atît economia de piață, cît mai ales democrația.

Democrație care înseamnă înainte de toate supremația Individului în raport cu Statul.

De aceea, nu numai la noi, dar și în toate fostele țări socialiste, prima grijă a noului regim, postcomunist, a fost de a garanta constituțional respectul față de viața individului. Sub acest semn, Constituția României, adoptată în 1991, se definește prin grija ca nu cumva să mai fie posibile abuzurile în materie de viață privată. Abuzurile din anii comunismului, cînd, în numele unor așa zise idealuri și invocînd tot felul de pericole, Poliția Politică se desfăta cu restrîngerea drepturilor individuale. Și după căderea comunismului s-a pus mai departe chestiunea siguranței naționale. Și după căderea comunismului, serviciile secrete, chiar dacă presupuse în slujba cetățeanului, invocau cazuri în care drepturile și libertățile individuale trebuie limitate în numele pericolului care pîndește patria. Pentru că și în comunism, abuzurile în materie de restrîngerea drepturilor s-au comis în numele unor interese ținînd de siguranța națională, Constituția din 1991, prima constituție democratică postdecembristă, a ținut să consemneze într-un articol special grija ca nu cumva în numele siguranței naționale să se comită abuzuri. Semnificativ intitulat Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, articolul 53 precizează:

„Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrîns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Bombă la Miami! Naomi Osaka, eliminată în turul 3! Cum poate ajunge Simona Halep lider mondial

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI