Este incredibil modul în care cei responsabili pentru intervenția dezastruoasă de la Colectiv – de la premierul Victor Ponta la structurile din ministerul Sănătății și de la Interne, în frunte cu doctorul Raed Arafat – au reușit să evite orice explicație, după apariția raportului Corpului de Control al Guvernului.
După drama din Apuseni, în ianuarie 2014, când statul român nu a reușit, după ore de căutări stupide, să găsească epava avionului în care se aflau pilotul Iovan și studenta Aura Ion, nu am învățat nimic. Singura preocupare a guvernului Ponta a fost să scape de răspundere. A fost emisă o ordonanță de urgență care, practic, nu făcea decât să paseze răspunderea de la premier către un Departament pentru Situații de Urgență, plasat în brațele lui Raed Arafat. Nici azi nu există un raport complet – așa cum a încercat Corpul de Control al Guvernului în legătură cu intervenția de la Colectiv – asupra tragediei din Apuseni. În scurt timp, s-a văzut că noul sistem nu funcționa. În decembrie 2014, un elicopter s-a prăbușit pe lacul Sutghiol și a urmat o bâlbială ridicolă: salvatorii nu știau să pornească motorul bărcii, o unitate aflată pe malul lacului nu a fost alertată. Au murit oameni care, probabil, puteau fi salvați. A urmat, în vara lui 2015, dispariția unui planor. L-au căutat zile întregi, în final a fost găsit în Bucegi, într-o zonă relativ bătută de turiști. Nimeni nu a explicat cum de nu l-au găsit sutele de jandarmi mobilizați.
Executiul se învârte în jurul problemei, nu îndrăznește să-i de afară pe cei care se opun schimbărilor din sistem și, apoi, să acționeze.
Tragedia de la Colectiv este singura în cazul căreia Guvernul a realizat o analiză – fie ea și incompletă. Este prima oară când se vorbește deschis despre intervenția necorespunzătoare a Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU). Potrivit Corpului de Control, departamentul nu a coordonat „în ansamblu” situația, ci doar prim-ajutorul și asistența medicală de la fața locului.
Raportul Corpului de Control a apărut exact în ziua atentatelor de la Bruxelles, un bun prilej să ne întrebăm în ce măsură va face față DSU unor astfel de situații dramatice. În loc să avem o dezbatere onestă, cei incriminați au profitat de învălmășeală ca să se ascundă, sperând că totul se va uita. Nu am cum să fiu specialist în intervenții în situații de urgență și nu exclud ca raportul Corpului de Control să aibă deficiențele sale. Dar, dacă ar fi așa, de ce nu răspunde nici unul din cei acuzați? În fond, sunt suspecți că, din culpa lor, au murit oameni.
Situația este mult dincolo de demisia sau demiterea lui Raed Arafat. Dacă nu suntem capabili să învățăm nimic, dacă nu avem o dezbatere despre ceea ce se întâmplă la IGSU și ce ar trebui schimbat, fără îndoială vor mai muri oameni nevinovați, la viitorul accident colectiv. În 25 noiembrie, prim-ministrul Dacian Cioloș i-a cerut lui Arafat un plan de reorganizare a sistemului de intervenții de urgență. „O să vă rog să îi transmiteţi domnului Arafat că aştept de la dânsul în perioada imediat următoare un plan de reformă şi de restructurare a ISU, mai ales pe partea de prevenire, unde înţeleg că sunt sincope”, cerea primul-ministru. Subalternul său l-a ignorat. În acest moment, cred că problema de fond apărută după publicarea raportului Colectiv este incapacitatea guvernului Cioloș de a schimba ceva. După modelul Iohannis, primul- ministru constată, dar pare că nu are curaj să meargă mai departe. „Aceste rapoarte nu duc la vinovăţii personale”, a spus purtătorul de cuvânt al Executivului, Dan Suciu. Exact ca în cazul plagiatelor sau al infecțiilor cu e.colli din Argeș, Executiul se învârte în jurul problemei, nu îndrăznește să-i de afară pe cei care se opun schimbărilor din sistem și, apoi, să acționeze. Dincolo de situația de la DSU, este stupefiant tot ceea ce se petrece în ministerul de Interne: șefii de la direcția de informații, de la protecția martorilor sau de la nu știu câte inspectorate județene au fost luați de DNA, și nimeni nu se întreabă ce trebuie schimbat.
Fără îndoială, Dacian Cioloș a știut să impresioneze printr-o serie de gesturi umane. Dar rolul său, de premier, este să acționeze, să facă ceva, să schimbe. De rubrica „urmărit cu îngrijorare” se ocupă președintele Iohannis.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor
Recomandările noastre
