Opinii EVZ
Sindrom post-traumatic grav la eliberații din Donbas: ostateci, torturați, sodomizați. Pulsul planetei
Ucraina a dat publicității în premieră rezultatele analizelor și studiilor despre captivitatea în regiunea separatistă controlată de forțele ruse și pro-ruse din Donetsk și Luhansk, în Estul Ucrainei, acolo unde suspiciunea de trădare este împărțită uniform față de toți localnicii care nu se prosternează față de noii șefi impuși de trupele ruse și de grupările paramilitare, de tâlhari și hoți din regiune, indiferent că sunt etnici ruși sau ucraineni rămași la ei acasă. Astfel, ei devin prizonieri și ostateci dar de care nu știu nici familiile din partea rămasă sub control ucrainean, nici autoritățile de la Kiev, pentru a-i include pe listele de schimburi de prizonieri.
Reprezentantul Ucrainei în subgrupul de lucru pentru afaceri umanitare, Irina Gherashcenko, vicepreședintele Radei Supreme - parlamentul ucrainean - a dat publicității rezultatele studiilor făcute pe cei eliberați din prizonierat și metoda de identificare a celor capturați. Astfel, ea a susținut că cei eliberați din prizonierat intră în îngrijiri medicale și sunt chestionați de către serviciile secrete SBU nu pentru că ar exista suspiciuni, ci pentru ca să se obțină date despre tratamentul și metodele de acțiune ale forțelor ruse și pro-ruse în Donbas, asupra militarilor ruși din regiune și asupra altor captivi la separatiști și trupele ruse.
Din rezultatele obținute, vicepreședintele Radei Supreme a subliniat că majoritatea deținuților au răni importante și traume la cap, unde sunt loviți cu sălbăticie pentru a nu-și aminti fapte sau a pierde uzul rațiunii. Cei care nu sunt de acord cu regimul sau cu nivelul de viață, cu rechiziționarea discreționară a bunurilor, toți sunt capturați, devin ostateci, sunt torturați și sodomizați.
Grupul tripartit care ține de sistemul de acorduri de pace de la Minsk, mai susține că documentarea e făcută pe baza certificatelor medicale emise pentru fiecare din cei eliberați din captivitate la schimb de ostatici sau care fug din zonă în partea controlată de autoritățile legitime ale Ucrainei, dar reclamă că au trecut printr-o formă de prizonierat la separatiștii pro-ruși sau trupele ruse. Acestea relevă metoda de tortură cu lovituri exclusiv în cap, bătăi crunte ce vizează numai capul. O duzină dintre ei reclamă și sodomia, confirmată medical, în captivitate. Reprezentantul ucrainean nu a dezvăluit detalii despre cei care aplică actele de tortură și specialiștii ruși în tortură și interogatorii violente și ce vizează ei prin asemenea practici, care sunt categoriile de informații pe care le solicită captivilor.
Ne puteți urmări și pe Google News
Preocuparea majoră rămâne traumele cranio-cerebrale, este vorba despre posibilitatea de recuperare nu numai din cauza sindromului post-traumatic manifestat de toți, cât de posibilitatea de a se recupera fizic și de a utiliza intelectul lor după presiunile și bătăile suferite. E și o problemă de nenorocire pe viață a celor eliberați, dar și una care privește posibilitățile de condiționare de orice tip la care e posibil să fi fost supuși cei captivi sau măcar o parte dintre ei. E o bătaie de cap deosebită care dublează problemele cu care se confrunta deja Ucraina în cazul anexării Crimeii și agresiunii militare din Estul teritoriului său, din Donbas război, refugiați interni, efortul de reintegrare a combatanților etc.
Discuția privind tipul de tortură și obiectivele trupelor ruse și pro-ruse din regiunile separatiste este importantă și pentru terți, statele occidentale, pentru că ele revelează posibilități diverse și instrumentar dezvoltat sau măcar testat în privința interogatoriilor fără limită și fără criterii etice de către voluntari, mercenari, intermediari ai rușilor din regiune, care nu se supun nici unei legi sau reguli, inclusiv nu respectă legile războiului și tratamentele prizonierilor de război. Oricum, chiar dacă era dintre primele prevederi ale acordurilor de la Minsk, schimbul de prizonieri este blocat metodic și programatic de către partea rusă, iar aceasta achiziționează noi ostateci fie din Crimeea ocupată și anexată – transferați în Rusia – fie din cei capturați în Ucraina, în teritoriul controlat de autoritățile legitime și exfiltrați în Donbas, fie din noii prizonieri inventați dintre localnicii care nu respectă autoritățile impuse de paramilitarii locali și care intră în malaxorul mașinăriei de tratat ostateci în variante extrajudiciare și de testare a tehnicilor de interogare și distrugere a personalității și cunoștințelor celor vizați, făcându-i neutilizabili în societate.
De altfel, Gherashcenko a subliniat că toți cei returnați către Kiev manifestă sindrom post-traumatic sever care nu poate fi vindecat decât prin acțiuni susținute de reabilitare psihologică, tratamente îndelungate și cu rezultate diverse. E vorba mai întâi de captivitate, apoi despre lovituri și traume și efectele lor psihologice, despre tortură și sodomie, dar și despre condiționări psihologice de orice fel la care au fost supuși ostatecii.
Irina Gherashcenko a propus ca situația să fie remediată prin crearea unui Minister al Veteranilor de Război, știut fiind că aspectele de sindrom post-traumatic nu vizează strict pe prizonieri, ci și pe cei care luptă în Donbas de mai bine de 4 ani, care se confruntă cu uciderea violentă a camarazilor și rudelor, a celor care ucid, la rândul lor, în conflict, în fapt a întregii componente posttraumatice creată de războiul lung din Donbas, în care mor zilnic oameni. Și nu e vorba doar despre militarii sub arme, ci și despre voluntari, despre întreaga populație implicată și care suferă, direct sau indirect, traumele conflictului din Donbas.
Recomandările noastre
