Medicii lansează un semnal de alarmă și susțin că, în unele cazuri, primele semne ale bolii Alzheimer sunt confundate cu COVID-19. Specialiștii ne recomandă ce teste putem face pentru a depista demența atunci când se află în fază incipientă.
Pierderea mirosului și a gustului nu sunt neapărat semnele unei infecții cu COVID-19. Medicii trag un semnal de alarmă și susțin că pierderea mirosului poate fi un semn timpuri al demenței sau al bolii Alzheimer.
Oamenii de știință au efectuat mai multe studii pentru a afla primele semne ale demenței. În timpul acestor studii, cercetătorii au făcut legătura între pierderea treptată a mirosului și tulburarea care afectează memoria. Cercetările recente arată că, pierderea mirosului într-un timp scurt este clar un semn al demenței.
Timp de 20 de ani, cercetătorii americani au efectuat studii pe mai mult de 500 de persoane vârstnice. Cei care s-au confruntat cu anosmie timp de mai mulți ani au avut un risc de aproape două ori mai mare de a dezvolta boala Alzheimer, comparativ cu cei care și-au pierdut mirosul timp de zeci de ani, scrie Daily Mail.
Ce teste trebuie să faci pentru a descoperi demența
Profesorul Jayant Pinto, de la Universitatea din Chicago, principalul autor al studiului, a declarat că cercetările au făcut legătura între pierderea mirosului și demență. Pentru a depista bolile mintale, el recomandă efectuarea testelor olfactive, la fel de frecvent ca și controalele auditive și oftalmologice, mai ales în cazul vârstnicilor.
Mirosul este un simt căruia îi dăm mai puțină importanță, însă el furnizează creierului informații vitale. Memoria are un rol important în recunoașterea mirosurilor. Studiile au arătat că „încurcăturile” de proteină amiloidă din creier, semnul revelator al demenței, apar adesea mai întâi în zonele olfactive din creier și în zonele asociate cu memoria. Cercetătorii nu pot spune cu exactitate dacă aceste leziuni cauzează declinul simțului olfactiv.
Pierderea mirosului a fost legată și de volumul mai mic a materiei cenușii în părțile legate de miros și memorie. Modificările au apărut inclusiv în zona amigdală și la cortexul entorinal. Riscul lor a fost similar cu cel al celor care au gena APOE-e4, un factor de risc genetic cunoscut pentru apariția bolii Alzheimer. Potrivit studiilor, una din patru persoane care au această genă prezintă un risc de trei ori mai mare de a dezvolta această boală.
Cercetătorii speră să efectueze, cât mai curând, autopsii pe voluntari, ceea ce este considerat „standardul de aur” pentru a confirma dacă o persoană are Alzheimer, pentru a-și extinde concluziile.