SIMONA CHITAN: Strigătul ruşilor

SIMONA CHITAN: Strigătul ruşilor

"Dacă eşti Om, tu alegi ce vrei să faci. Toate greşelile sunt greşelile mele, nu ale lui Dumnezeu."

Regizorul de origine lituaniană Kama Ginkas a venit cu două spectacole cu totul deosebite în cadrul Festivalului Naţional de Teatru: „Călugărul negru“, după Cehov, şi „Un poem ridicol“, după Dostoievski. Spectacolele s-au jucat săptămâna aceasta la Teatrul „Ion Creangă“ şi, respectiv, la Sala Mare a Naţionalului.

Copil supravieţuitor dintr-un ghetou din Lituania, trăind el însuşi o dramă personală, Ginkas a locuit la Leningrad până în 1970, când s-a mutat la Moscova şi a început să facă valuri cu montările sale, remarcându-se prin clasa şi profunzimea lor.

În spectacolul „Un poem ridicol“, realizat după fragmente din romanul „Fraţii Karamazov“, Marele Inchizitor este iritat de sacrificiul lui Hristos, pe care îl consideră întru totul inutil, atâta vreme cât omului i s-a dat liberul arbitru. Revolta lui faţă de Dumnezeu ajunge însă să fie în final o imensă declaraţie de jertfă şi de iubire.

Actorii ruşi au dat măsura întregului lor talent, iar Igor Yasulovich, în rolul Inchizitorului, a jucat chiar cu clavicula ruptă, având un monolog cutremurător pe fondul spart al unei muzici asurzitoare şi apăsătoare, oglindă a conştiinţelor noastre sparte.

Montarea punctează în alb şi negru cele două extreme ale raportării la Dumnezeu: crucile, luminile, strigătul actorilor, corul, oamenii în cărucioare, mutilaţi sufleteşte şi trupeşte.   „Dacă suntem doar animale, ni se acordă un minim de pâine, un minim de acuplări şi ne ajunge“, spunea regizorul într-o întâlnire cu studenţii la UNATC. „Dacă eşti Om, tu alegi ce vrei să faci. Toate greşelile sunt greşelile mele, „nu ale lui Dumnezeu“. Şi aici este şi întreaga esenţă a fragmentului din Dostoievski.   Legat de „Călugărul negru“, regizorul a vorbit despre temerea sa de Cehov. „Mă tem de Cehov, el este matematică superioară. Deşi atât de vibrant, el este autorul cel mai lucid şi cel mai întunecat, pentru că nu se agaţă de mituri“.

Ginkas mărturiseşte în cartea sa, „Teatrul provocator“, că urmăreşte să scormonească profunzimile din spectator, pentru ca în final spectatorul să se vadă mai bine în oglindă. Şi să se trezească.

Ne puteți urmări și pe Google News