Sibiul și Programul Apollo. Undeva prin secolul XVI, de la Sibiu, un armurier austriac trimis în Transilvania, în contextul războaielor cu turcii (Konrad Haas)  făcea să zboare prima rachetă având combustibil lichid care să o mențină în zbor mai mult timp după lansare în 1551, deși cercetările fundamentale au ca reper anii 1529, 1536, 1555. El a trăit la Sibiu din 1551 până la moartea sa în 1576.

Evident, chinezii lansau încă din Antichitate rachete cu praf de pușcă dar cunoștințele lor au ajuns greu în Europa.

Așa se face că, mai târziu, la Sibiu, s-a născut fondatorul științei „rachetelor” Hermann Julius Oberth (1894-1989). Acesta s-a lovit de inerția profesorilor germani. Care i-au respins la Heidelberg, teza sa despre rachete, pe care o considerau utopică.

La un moment dat, a funcționat ca profesor secundar la Sighișoara. De unde a continuat să se gândească la rachete. În anii 30, a locuit și a lucrat la Sibiu. El a inventat (inspirat de romanul lui Jules Verne, De la Pământ, la Lună) sistemul de ardere în etape a combustibilului. Pentru ca masa rachetei să nu scadă după lansare, combustibilul ars să fie cumva stocat într-o altă parte a rezervorului. Preocuparea pentru rachetele cu combustibil lichid, respectiv solid a constituit principala sa activitate până la începutul anilor 60 ai secolului XX.

Sibiul, casa unui proiect revoluționar

A reușit la Universitatea Tehnică din Berlin să lanseez o rachetă (având combustibil lichid) în 1929. Printre studenți, a fost și faimosul Wenherr von Braun. Părintele sistemului de rachete germane V1 și V2, apoi, după război, al Programului  american Apollo.

Wernherr von Braun (1912-1977) a folosit cel puțin 95 de invenții ale maestrului său Hermann Julius Oberth. Atunci când a construit rachetele V1 și V2.

Wernherr von Braun a amenajat la Peermunde un poligon de testare a rachetelor, reușind să creeze rachete (neluând în seamă efectul Coandă, studiat anterior și teoretizat de savantul român Henri Coandă după 1910, era cât pe ce să moară din cauza unei lansări eșuate a unei rachete) care au lovit până în octombrie 1944 ținte din Marea Britanie, mai ales din Londra.

După război, prin Operațiunea Paperclip, Wernherr von Braun ajunge în SUA unde pune bazele programului spațial american.

Hermann Oberth a părăsit Sibiul în 1938, lucrând succesiv la Viena, Dresda și Peermunde unde elevul său Wernherr vin Braun lucra la proiectul rachetelor V1 și V2.

Ce s-a întâmplat după război

După război, Oberth a lucrat la Wittenberg, orașul Tezelor lui Martin Luther, apoi la Feucht în Germania, în Elveția (1948), în Italia (1950), apoi din nou la Feucht-1953 (toate acestea în intervalul 1945-1953). În 1953, a plecat în SUA la Wernherr von Braun care deschisese intitutul spațial în Alabama, a revenit la Feucht în 1958 (preocupat de rachete cu combustibil solid), pentru ca din 1960, să revină în SUA, pensionându-se în 1962 (a încercat să proiecteze chiar un vehicul selenar, un avion silențios), lăsându-l pe elevul său Wernherr von Braun să construiască primele nave spațiale. Atât von Braun cât și Oberth au locul lor în Muzeul Spațial American.

Ulterior, stabilit la Nurnberg în Germania, criza petrolului din 1977, l-a făcut să cerceteze ideea energiei alternative, s-a preocupat de scrierea unor lucrări de filosofie, murind la 28 decembrie 1989, în Nurnberg.