A venit și ziua eliberării sau relaxării cum (neinspirat) o numesc guvernanții! A venit ziua mult așteptată și nu s-a întâmplat nimic din ce se temeau autoritățile. Nu am ieșit toți pe stradă să ne îmbrățișăm. Nu am inundat magazinele și mijloacele de transport în comun.
Dl Iohannis avea și confortul asigurării deja al celui de-al doilea mandat, în plus sursa crizei medicale nu-i putea fi imputată, așa că găsesc de neînțeles de ce a preferat să rămână un președinte de partid în loc de a deveni un Președinte Salvator. De neînțeles pentru mine!
Dacă am fi avut un Președinte Slavator el ar fi putut să fie cel care să aducă la aceeași masă toți actorii politici și sociali importanți, masă la care să se traseze direcțiile mari de dezvoltare și construcția Planului. Un asemenea Președinte putea să-l explice celor care nu-l înțeleg și să-l susțină în fața celor de la Bruxelles, cerând fonduri pentru punerea lui în practică.
Dacă am fi avut un Președinte Salvator, seniorii noștri nu ar fi fost închiși în case și tratați ca niște persoane iresponsabile, ci s-ar fi profitat de experiența lor ca să ieșim din criză. Oare de ce persoanele tinere cred, în aroganța lor, că sunt deținătorii adevărului absolut și nu mai au nimic de învățat de la părinții și bunicii lor?
Ne puteți urmări și pe Google News
Dacă am fi avut un Președinte Salvator autostrăzile nu și-ar mai schimba traseul la fiecare schimbare de miniștri sau guvern și educația nu ar mai fi doar un proiect pe hârtie, chiar dacă frumos intitulat, “România Educată”.
Dar cu sau fără acest Președinte Salvator, care ne-ar fi fost de mare ajutor acum, va trebui să facem acest plan pentru că în această pandemie am pierdut ceva aproape la fel de important ca viețile celor decedați: încrederea în noi! Fără să ne recâștigăm încrederea, fără să ne spunem zilnic că “se poate” și că mâine va fi o zi mai bună, piețele nu își vor reveni, oamenii nu vor cumpăra și, în consecință, nici cei care vor produce nu vor mai avea pentru cine!
Știu că în vremuri de criză reflexul nostru este să strângem cureaua, să consumăm puțin nefiind siguri de ziua de mâine. Acest lucru poate funcționa la o familie, dar nu poate funcționa la o țară, la o economie. Varianta de austeritate pe care pare că guvernanții ne-o pregătesc este o agonie lungă din care cu greu vom putea ieși.
Recomandările noastre
