Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic – Calendar creștin ortodox: 13 ianuarie

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic – Calendar creștin ortodox: 13 ianuarie

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic – Calendar creștin ortodox: 13 ianuarie. Cei doi au fost uniți de Duhul Sfânt, astfel că unul a simțit durerile celuilalt, în timp ce era torturat pentru a se lepăda de Hristos.

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic – Calendar creștin ortodox: 13 ianuarie.

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au trăit în ținutul Iliricului și al Dunării de Mijloc, pe vremea persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de împăratul Licinius (250-325).

Diaconul Ermil a fost chemat înaintea împăratului și întrebat de ce refuză să acorde cinstire și să jertfească zeilor păgâni.

Ne puteți urmări și pe Google News

Acesta a răspuns că îl cinstește numai pe Dumnezeul cel nevăzut și viu, nu zeităților surde și neînsuflețite, făcute de mâini omenești, din lemn sau piatră.

„Mai curând te apucă râsul cât de neputincioase sunt, nu să te închini lor.”

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic – Calendar creștin ortodox: 13 ianuarie

Auzind, împăratul a poruncit să fie bătut peste față cu un bici cu bile de metal și întemnițat.

După trei zile de închisoare, i s-a cerut să se lepede de Hristos. Cum Sfântul a refuzat, a fost supus la alte chinuri, printre care sfârtecarea pântecelui cu cârlige de fier.

Prin intermediul Duhului Sfânt, temnicerul Stratonic a simțit aceleași dureri cu Ermil, și i-a îngrijit acestuia rănile.

 Ermil și Stratonic au primit moarte mucenicească

Un ostaș l-a văzut și l-a pârât că îl îngrijește pe prizonier. Adus în fața împăratului, Stratonic l-a mărturisit și el pe Hristos.

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au primit moarte mucenicească împreună, în ziua de 13 ianuarie 303, la trei kilometri de Singidunum, Belgradul de azi.

O altă variantă a istoriei spune că cei doi au început a pătimit împreună. Când împăratul a înţeles că nici unul nu va renunţa la credinţă, a dat poruncă să fie înecaţi în Dunăre. Cei doi au mers la fluviu cântând cu bucurie. “Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire”. Ostaşii i-au dus la Dunăre, i-au legat în năvoade şi i-au aruncat unde ştiau că-i apa mai adâncă.

Trupurile lor au fost găsite mai la vale de către nişte credincioşi. Aceștia i-au îngropat împreună, într-un mormânt, să împartă veşnicia aşa cum au împărţit prietenia, chinurile şi moartea.