Legendarul club catalan s-a născut la inițiativa unui elvețian entuziast, ajuns la Barcelona pentru a promova sportul.
FC Barcelona duce în spate o istorie încărcată de agonie și extaz, care a început în 1899. Bazele clubului catalan au fost puse de Joan Gamper, un elvețian ajuns în Catalonia după ce lăsase urme importante în sportul din „Țara Cantoanelor”.
Pe numele real Hans-Max Gamper, cel care odată cu mutarea în Spania și-a spus Joan, s-a născut în 1877 la Winterthur și a fost în egală măsură un vizionar și un entuziast. A rămas fără mamă la vârsta de 8 ani, cea care i-a dat viață fiind răpusă de tuberculoză. S-a mutat cu tatăl său și cei patru frați la Zurich și a devenit negustor.
În timpul liber, Gamper practica mișcarea: mergea cu bicicleta pe distanțe mari, alerga, juca rugby, tenis golf și fotbal. În 1896, el pune bazele clubului Excelsior Zurich, alături de alți pasionați ai „Sportului Rege”. Gamper se remarcase ca fotbalist și la FC Winterthur, și FC Basel. Un excelent atlet, el a deținut recordurile naționale pentru 800 și 1.600 de metri în 1898. Cu un an mai devreme, treburile legate de comerț l-au dus la Lyon, acolo unde a jucat rugby pentru Atheltique Union.
Anul 1899 avea să fie cel care îl va înșuruba în istoria fotbalului. Ajuns la Barcelona, pentru a-și vizita un unchi, elvețianul este sedus de orașul catalan și decide să se stabilească în Spania.
Gamper începe să caute persoane interesate care să i se alăture în tentativa de-a înființa un club de fotbal. Așa că la data de 22 octombrie 1899 publică un anunț în presa locală. I se alătură spanioli, britanici și elvețieni și astfel ia naștere gruparea Fotbal Club Barcelona. Culorile clubului, roșu și albastru, au fost cele purtate de FC Basel și Excelsior Zurich (la acea vreme). Elvețianul avea 22 de ani și a devenit membru în consiliul de administrație și căpitan al echipei catalne.
A jucat, conform datelor statistice, până în 1903 și a marcat aproximativ 100 de goluri în 48 de partide. Barcelona ajunge în finala Cupei Spaniei, în 1902, și este învinsă de Club Vizcaya (1-2). Clubul părea să n-aibă viață lungă. În 1908, afectată de criză financiară și de lipsa rezultatelor, FC Barcelona avea nevoie de o mână forte. Iar fondatorul devine președinte până în 1909. De-a lungul timpului, avea să mai conducă de patru ori, între 1910 - 1913, 1917 - 1919, 1921 - 1923 și 1924 - 1925.
În primii 10 ani de existență, catalanii nu au avut o „casă”. Echipa juca pe unde apuca. Asta până în 1909, când după eforturi făcute de Gamper formația se mută pe o arenă de 6.000 de locuri. Joan și-a promovat clubul și a încercat să atragă cât mai mulți membri. Astfel că în 1922, Barca avea în spate 10.000 de susținători. Era necesar un stadion mai mare, așa că noua arenă număra 20.000 de locuri, ulterior fiind extinsă la 60.000 de locuri.
La finalul anilor ‘20, clubul este afectat de situația politică din Spania. Sediul este bombardat de armata lui, iar oficialii sunt obligați să schimbe denumirea în Club de Futbol Barcelona. De asemenea, a fost îndepărtată de pe emblemă porțiunea care reprezenta simbolul Cataloniei.
În acea perioadă echipa a devenit un simbol al rezistenței catalane în fața conducerii politice. Cu timpul avea să crească rivalitatea dintre FC Barcelona și Real Madrid. Încleștarea a dat naștere de-a lungul anilor celui mai urmărit derby la nivel mondial, supranumit „El Clasico.”
În ciuda problemelor sociale și naționaliste, echipa de fotbal creștea în popularitate. Tot mai mulți localnici veneau la meciuri că să-i susțină pe „roș-albaștri”. În 1929, Barcelona campioana Spaniei, dar un an mai târziu catalanii sunt cutremurați de o tragedie.
Apăsat de grave probleme financiare, Joan Gamper se sinucide la data de 30 iulie 1930, la vârsta de 52 de ani. A fost înmormântat cu onorurile cuvenite, iar din din 1966, pe „Camp Nou” se organizează în fiecare an un turneu la finalul căruia echipa învingătoare primește trofeul ce-i poartă numele.