Născut în 773 din părinți creștini, Sfântul Ilarion cel Nou se călugărește la 20 de ani la Mănăstirea Xirochipiu din Constantinopol.
Pleacă apoi la Mănăstirea Dalmat unde ajunge stareț. În 813, când Ilarion îl ceartă pe împăratul Leon Armeanul (813- 820) pentru prigonirea icoanele, este întemnițat și torturat. După ce Leon este ucis de propriile gărzi în biserică, în locul unde aruncase la pământ icoana Mântuitorului, iar pe tron vine Mihai al II-lea (820-829), acesta îi eliberează pe toți cei care pătimiseră din dragoste de icoane, inclusiv pe Ilarion. Când ajunge împărat fiul lui Mihai, Teofil (829-842), Ilarion este exilat pe o insulă. Împărăteasa Teodora (842-856) pune capăt iconoclasmului și îi permite lui Ilarion să se întoarcă la Dalmat, unde moare la vârsta de 70 de ani