Cuvioasa Parascheva s-a născut în secolul XI, în satul Epivat, aproape de Constantinopol.
La zece ani, la biserică, aude cuvintele „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” şi decide să le dea ascultare. Înainte de a împlini 20 de ani pleacă de acasă la Constantinopol, apoi în Ţara Sfântă, ducând viaţă duhovnicească.
La 25 de ani, se întorce acasă, la îndemnul unui înger, şi trece la cele veşnice la 27 de ani, fiind îngropată ca o străină aproape de mare. După câţiva ani, marea aduce la ţărm un marinar mort, iar nişte localnici, săpându-i o groapă, descoperă trupul neputrezit al Paraschevei. Moaştele sale sunt aduse în Moldova în 1641 de domnitorul Vasile Lupu.
Minunile sale sunt nenumărate. Cea mai cunoscută este poate cea din noaptea de 26/27 decembrie 1888, când catafalcul Sfintei a luat foc de la o lumânare, argintul care îmbrăca racla s-a topit, dat lemnul şi sfintele moaşte au rămas intacte. În cele două războaie, Iaşiul a fost ferit de bombardamente. Ostaşii vedeau noaptea pe cer o uriaşă femeie în alb care părea să acopere oraşul cu trupul ei. În seceta cumplită din 1947, moaştele Sfintei au fost scoase în procesiune, iar în urma alaiului apăreau norii de ploaie.
Recomandările noastre
