Eliberat, el trăiește pe lângă Patriarhia Ecumenică, unde învață sculptura, caligrafia, broderia, greaca, araba și turca și se călugărește cu numele de Antim.

Pe la 1690, este adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. Este pe rând egumen la Snagov, apoi episcop de Vâlcea și, din 1705, mitropolit al Ungrovlahiei.

Tipărește numeroase lucrări esențiale și ctitorește lăcașuri precum cel ce-i poartă numele, din București. Apărător al ortodoxiei și al poporului român, ajunge să îi deranjeze pe otomani, drept care este înlăturat din scaun și exilat.

În drum spre locul de surghiun, în 1716, este ucis de turci. A fost canonizat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1992.