Sfântul Mucenic Iachint a fost slujitor al meselor imperiale în vremea lui Traian (98- 117). Faptul că nu participa la jertfele aduse de împărat idolilor a atras atenția. Așa s-a aflat că este creștin.
Iachint este aruncat în temniță, iar de mâncare nu i se aduce altceva decât din jertfele idolilor. Cum sfântul refuză hrana, considerând-o spurcată, moare de foame. Unul dintre străjeri, intrând în celulă, găsește temnița luminată puternic și doi îngeri stând lângă Iachint: unul îi acoperea trupul cu o haină de lumină, altul îi punea pe cap o cunună strălucitoare. Traian poruncește ca trupul Sfântului să fie aruncat în pustiu, pentru a fi mâncat de fiarele sălbatice. Dar moaștele sale au fost luate de preotul Timotei, o rudă a mucenicului, și îngropate cu toată cinstea.