Sfinții Chir și Ioan au trăit la sfârșitul secolului III și începutul secolului IV. Primul a studiat medicina în Alexandria și îi învăța pe bolnavi să se ferească de păcate, pentru că ele sunt cauza bolilor.
În timpul prigoanei împotriva creștinilor declanșată de împăratul Dioclețian (284-305), Chir se refugiază în Arabia, unde se călugărește și ajunge să îi vindece pe bolnavi doar prin rugăciune. Ioan, originar din Edesa, era ofițer creștin în armata romană.
Auzind de minunile lui Chir, merge după el în Arabia. Cei doi se împrietenesc, iar Ioan deprinde și el arta vindecării.
Deoarece nu cereau bani pentru tratament, li s-a spus „doctori fără arginți”.
Ei o încurajează pe Atanasia și pe fiicele ei, Tectista (15 ani), Teodotia (13) și Eudoxia (11), să nu se lepede de Hristos și să primească cununa muceniciei. Pentru acest lucru, Chir și Ioan vor primi și ei moarte mucenicească, tăindu-li-se capetele pe 31 ianuarie 311.
Recomandările noastre
