Sfântul Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), s-a născut în anul 328 în cetatea Nazianz din Capadocia şi a trăit în vremea împăraţilor Valens (364-378) şi Teodosie cel Mare (379-395).
Sfântul Grigorie Teologul s-a născut într-o familie de neam ales, din oameni drepţi, Sfinţii Grigorie cel Bătrân şi Nona. Tatăl său, deşi se creștinase de puțină vreme, a fost hirotonit episcop de Nazianz pentru vrednicia sale.
Din tinereţe, Sfântul Grigorie a învăţat la şcolile cele mai de importante ale vremii. La Cezareea Capadociei, unde s-a împrietenit cu Sfântul Vasile cel Mare, la Cezareea Palestinei, la Alexandria şi la Atena, şcoala cea mai înaltă de atunci, unde a şi fost rugat să rămână ca profesor.
Sfântul Grigorie Teologul s-a întors în Capadocia, iar tatăl său, care era acum bătrân, l-a sfinţit preot, fără voia lui.
Voind tatăl său să-l sfinţească episcop în locul său, Sfântul Grigorie a fugit în pustie, lângă Sfântul Vasile cel Mare, prietenul său.
S-a întors peste o vreme, fiind chemat în ajutor de tatăl său, ajuns la neputinţă din cauza bătrâneţii. Mai târziu a fost sfinţit episcop în cetatea Sasima, tot fără voia lui, de către Sfântul Vasile cel Mare.
Era un cuvântător înnăscut. Iubea viaţa duhovnicească, poezia creştină şi teologia pe înţelesul oamenilor.
Când Biserica din Constantinopol a fost ameninţată de ereziile lui Arie şi Macedonie, Sfântul Grigorie a fost chemat de puţinii drept-credincioşi care mai erau în cetate ca să le fie păstor, iar el a primit.
I-a adunat pe credincioşi într-o bisericuţă mărginaşă, pe care a numit-o biserica Învierii, deschisă în casa uneia dintre rudele sale.
Aici a rostit şi vestitele cinci Cuvântări teologice, care i-au adus faima de mare cuvântător de Dumnezeu, adică teolog.
Aceasta, deoarece tâlcuia, pe înţelesul oamenilor, dreapta învăţătură despre Sfânta Treime. Așa i-a întors pe cei mai mulţi la dreapta credinţă, devenind arhiepiscop al Constantinopolului.
A participat la Al Doilea Sinod Ecumenic, din 381, de la Constantinopol, pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395).
Sfântul Grigorie Teologul a adus multe dovezi contra ereziilor care tulburau atunci Biserica, susţinând dumnezeirea Duhului Sfânt şi învăţătura ortodoxă despre Sfânta Treime.
Din pricina unor neînţelegeri provocate de invidia unora, Sfântul a părăsit scaunul arhieresc şi s-a retras în singurătate.
Până la sfârşitul vieţii sale, a alcătuit multe scrieri şi poeme despre viaţa duhovnicească şi despre teologia ortodoxă.
Creştinătatea îl cinsteşte pe Sfântul Grigorie Teologul ca fiind cel mai mare teolog al Sfintei Treimi.
Sfântul Grigorie s-a mutat la Domnul la 25 ianuarie, în anul 389.