Părinții săi sunt preotul Anania Mihalache și preoteasa Teodosia, din satul Răzălăi, ţinutul Soroca. Pruncul primește la botez numele Ioan.

Rămâne de mic orfan de tată, iar mama se călugărește, astfel că la vârsta de 10 ani este luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care îl duce în obştea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi, unde se afla şi un vestit spital.

Aici tânărul Ioan îmvață ascultarea, smerenia, precum şi slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor aflaţi în suferinţă.

După o vreme, nepotul și unchiul merg la Mănăstirea Sfântul Samuil din Focşani, unde funcţiona de asemenea un spital.

Ioan pleacă apoi la Buzău, unde este călugărit de marele episcop Chesarie al Buzăului, primind numele de Iosif, după primul episcop al Argeşului.

Tot Chesarie îl hirotonește diacon şi îl îndrumă spre învăţătura de carte, pe care o deprinde la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din Bucureşti.

Are dascăli vestiţi, precum profesorul Ioanid, de la care învață greaca, şi Macarie ieromonahul, dascăl de psaltichie românească.

De la Macarie, Iosif, care avea un glas plăcut deprinde meşteşugul cântării bisericeşti curate și începe el însuși să compună cântări psaltice.

Hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Ţării Româneşti, cu titulatura Iosif al Mirelor, urmează cu vrednicie exemplul Sfântului Ierarh Nicolae.

În 1873, este ales episcop al Argeşului, iar peste doi ani, mitropolit al Moldovei.

În 1886, încheie zidirea Catedralei mitropolitane din Iași, ctitorită de mitropolitul Veniamin Costachi în 1826 și la începerea lucrării cărora fusese de față, pe când era copil.

De asemenea mută Seminarul lui Veniamin de la Socola în palatul domnesc și renovează bisericile Sfântul Nicolae Domnesc şi Sfinţii Trei Ierarhi.

Tot Iosif mută moaştele Cuvioasei Parascheva de la Mănăstirea Trei Ierarhi la noua catedrală Mitropoliei, în anul 1889, punându-le în raclă nouă de argint, după ce văzuse racla veche cuprinsă de flăcări şi sfintele moaşte rămase neatinse, prin dumnezeiască minune.

Dincolo de calitățile organizatorice, mitropolitul Iosif se remarcă prin sfințenia vieții, smerenie și milostenie. Se roagă și citește mult, mănâncă puțin și este cumpătat.

Mare bucurie îi produce săvârșirea Sfintei Liturghii, având mereu ochii înlăcrimați.

După douăzeci și șapte de ani în care păstorește Mitropolia Moldovei, se mută la Domnul pe 26 ianuarie 1902.

Poporul este cel care l-a numit Iosif cel Sfânt și Milostiv.

Este canonizat în octombrie 2017, cu zi de pomenire 26 ianuarie, când a trecut la cele veşnice.

Te-ar putea interesa și: