Cuviosul Nichita Mărturisitorul s-a născut în jurul anului 760, în Cezarea Bitiniei, Asia Mică, din părinţi evlavioşi. La opt zile de la naştere a rămas orfan de mamă. Tatăl, Filaret, s-a călugărit, iar Nichita a fost crescut de bunica sa.
La maturitate a intrat în Mănăstirea Sfântului Serghie din Medikion, Muntele Olimp. A fost hirotonit preot, apoi în anul 800, după trecerea la cele veşnice a stareţului Nichifor, Sfântul Nichita a fost numit egumen.
În timpul împăratului Leon al V-lea Armeanul, în anul 815, a reînceput prigoana împotriva cinstitorilor sfintelor icoane. Între primele victime a căzut și de acum faimosul egumen Nichita. El a fost aruncat în temnița din Masaleon, în Asia Mică.
Fiind chemat de împărat a fost convins prin șiretlicuri să accepte comuniunea cu patriarhul eretic Teodot ce se afla pe scaunul constantinopolitan.
Ne puteți urmări și pe Google News
Mulți prieteni ai săi, între care aproape sigur și Sfântul Teodor Studitul, l-au convins prin epistole de greșeala făcută.
Realizând el însuși aceasta, s-a pocăit și mergând din nou înaintea împăratului a mărturisit că a greșit și că păstrează neîntinată învățătura de credință ortodoxă a celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic.
Pentru această îndrăzneală a fost iarăși întemnițat și timp de șase ani a suferit torturi cumplite din partea eunucului Antim, un crud persecutor al călugărilor ortodocși.
Omorârea împăratului Leon în noaptea de Crăciun a anului 820 i-a adus Sfântului Nichita eliberarea.
Datorită pocăinței sale pentru momentul de cădere nu s-a mai întors la mănăstire, ci și-a continuat viața în austeritate undeva în apropierea Constantinopolului.
A trecut la Domnul pe 3 aprilie în anul 824. Trupul său a fost dus cu mare cinste în mănăstirea Medikion.
Sfântul Teodor Studitul l-a elogiat ca mărturisitor și mare apărător al credinței ortodoxe și al cinstirii sfintelor icoane.
Viața Sfântului Nichita a fost scrisă de monahul Teostirict, ucenic al său.
Recomandările noastre
