Demolată de Gheorghiu-Dej, de cutremurul din ’77 şi de ceauşeşti, cea mai iubită biserică a Capitalei renaşte lângă un modern terminal de tramvaie.

Se zice că icoana Sfintei Parascheva făcea minuni. Preotul paroh Gelu Bogdan spune şi azi că a văzut cu ochii lui oameni vindecaţi de sfântul odor, precum a auzit, cu urechile lui, vocea Elenei Ceauşescu, pe 13 iunie 1987, cum ordona demolarea bisericii: „Jos cu porcăria!“. Aşa a căzut Biserica „Sfânta Vineri“, cea mai iubită din oraş. Pe locul ei, comuniştii au ridicat blocuri. Democraţia le desăvârşeşte lucrarea: cel mai modern terminal pentru tramvaie din Bucureşti se va inaugura, pe 29 iunie, pe locul fostei clopotniţe a Bisericii „Sfânta Vineri“, demolată şi ea, prin anii ’50, de Gheorghiu-Dej. La 150 de metri mai departe, o nouă biserică se va ctitori, începând de săptămâna viitoare, întocmai după chipul şi asemănarea celei vechi.

„Jos ceauşeştii!“

Doar o plăcuţă modestă, lipită de zidul blocurilor de la Unirea, aminteşte că acolo a fost celebra biserică. Măreţia ei a rămas în amintirea oamenilor care, între 15 şi 19 iunie 1987, au strigat „Jos Ceauşescu“, privind de după lanţul viu al miliţienilor cum buldozerele rup din zidul bisericii. „A fost prima dată când oamenii strigau jos ceauşeştii. Pe unii i-au arestat şi i-au bătut securiştii“, povesteşte preotul Bogdan. El crede că demolarea bisericii a aruncat un blestem pe mulţi dintre autorii faptei. „Muncitorii aduşi să demoleze biserica au plecat, pe motiv că nu aveau uneltele necesare. De fapt, n-au vrut să-şi mânjească mâinile. Atunci au adus deţinuţi. Unul dintre ei s-a suit pe turla bisericii ca să dărâme crucea. A căzut de acolo şi şi-a rupt coloana“, vede şi azi scena preotul paroh.

Odată cu biserica, ctitorită de Matei Basarab pe la 1649, s-au făcut praf şi două aşezăminte sociale ale vremii, Azilul „Constantin Herescu Năsturel“, care avea 26 de camere pentru bătrâni, şi Şcoala Tehnică Sanitară, „azilul pentru copii orfani şi fete scăpătate“, cum îi spune şi azi preotul Bogdan.

De la Dej la Dalli şi Videanu

Tramvaiul nu trece de ieri de azi prin zonă. Gheorghe Gheorghiu-Dej a dat startul, în 1952, când a demolat clopotniţa bisericii ca să facă loc tramvaiului 5, ce venea de pe Calea Călăraşi, pe lângă Biseria „Sfânta Vineri“. După 1989, tramvaiul 5 a fost deviat spre Sfântul Gheorghe, în bucla formată în jurul bisericii cu acelaşi nume, unde întorc de zeci de ani tramvaiele ce vin de pe Calea Moşilor şi Calea Călăraşi. În zonă a rămas firma Dalli, să scoată bani din parcări şi piatră seacă.

Primăria Capitalei a decis că zona mai avea nevoie de un capăt de linie, pe lângă cel de la Sfântul Gheorghe, care va fi păstrat doar pentru tramvaiele ce vin dinspre calea Moşilor (5, 14 şi 21), aşa că a alocat 7,5 milioane de euro pentru amenajarea celui mai modern dintre toate. Între blocurile înălţate pe urmele bisericii şi „Circul foamei“ de la Piaţa Unirii, vor întoarce, din iulie, tramvaiele 16 şi 40, precum şi autobuzele 385.

„Va fi cel mai modern terminal, similar cu ce am realizat la capătul lui 41, la Piaţa Presei. Lucrarea va fi deosebită, vom amplasa în mijloc un monument sub formă de cruce, pe care vor fi puse fotografii ale vechii biserici, ca să ştie oamenii ce a fost înainte acolo“, anticipează Gheorghe Udrişte, director în cadrul Primăriei Capitalei.

„Lângă crucea înaltă de trei metri, vom avea şi un ecran pe care vor rula informaţii despre sfânta biserică şi fotografii din timpul demolărilor“, completează şi preotul Bogdan aranjamentul. Termenul iniţial de finalizare a lucrării era 31 martie 2008, însă constructorul - Tehnologica Radion - a anunţat că va da gata terminalul abia pe 29 iunie. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu finanţarea primăriei.

ISTORIE ZBUCIUMATĂ

Reconstruită pentru a doua oară

Biserica „Sfânta Vineri“, văduvită de clopotniţă în 1952, a fost grav avariată la cutremurul din 4 martie 1977. „Din toamna lui 1977, am început colecta publică pentru reconstrucţie. Am finalizat-o pe 14 octombrie 1985, când am sfinţit lucrările“, îşi aminteşte preotul Gelu Bogdan. Părintele n-a apucat să slujească nici doi ani în noua biserică, pentru că planurile „arhitectonice“ ale familiei Ceauşescu s-au împiedicat de bătrâna biserică. Pe 19 iunie 1987 era o grămadă de moloz. Câţiva credincioşi au furat, cu preţul libertăţii, cărămizi din corpul bisericii şi le-au păstrat până azi.

„Le vom zidi în viitoarea biserică pe care o vom începe, cu ajutorul lui Dumnezeu, săptămâna viitoare. Va fi exact ca prima, va avea şi clopotniţă. Oamenii care îşi amintesc de ea vor avea senzaţia, când va fi gata, că sfânta biserică a fost doar translatată“, încearcă părintele Bogdan să estompeze amintirile grele ale ultimilor 20 de ani din mintea credincioşilor. Noua biserică se va înălţa pe un teren pus la dispoziţie de Primăria Sectorului 3, la 150 de metri distanţă de vechiul amplasament, lângă Teatrul Evreiesc de Stat.