Biserica Ortodoxă prăznuiește, în prima zi după Rusalii, Sfânta Treime, dat fiind că, odată cu Pogorârea Sfântului Duh, oamenilor le-a fost descoperită și a treia persoană a Treimii.
Această sărbătoarea subliniază că mântuirea oamenilor este lucrarea lui Dumnezeu, Unul după ființă, dar care are Trei chipuri sau ipostasuri: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
După Pogorârea Sfântului Duh, la cincizeci de zile de la Înviere, la Ierusalim s-a întemeiat prima comunitate creștină și a luat ființă Biserica. În Biserică, omul intră intră prin botez, una dintre cele Șapte Taine care se săvârșește în numele Sfintei Treimi.
Învăţătura despre Sfânta Treime este fundamentul credinţei creştine. Această taină a Fiinţei divine depăşeşte raţiunea umană și nu poate fi înțeleasă decât prin credinţă.
Încă din rai, omul a putut să se bucure de iubirea infinită care leagă cele trei Persoane divine: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
”În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“
Orice rugăciune începe cu formula de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“.
De asemenea, orice slujbă a celor şapte Sfinte Taine începe cu binecuvântarea preotului: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh…“. Acest lucru arată că orice slujbă adresează primele laude Sfintei Treimi.
Cultul Sfintei Treimi este mult mai important decât cel închinat sfinţilor, pentru că fiecare Persoană divină este venerată ca Dumnezeu, în timp ce sfinţii sunt cinstiţi ca oameni care s-au desăvârşit.
De asemenea, credincioşii fac semnul Sfintei Cruci şi rostesc formula de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime, pentru a chema Persoanele Sfintei Treimi să sălăşluiască în sufletele lor, pentru a le desăvârşi.
Învăţătura despre Sfânta Treime nu a fost formulată de la începutul existenţei creştinismului. Dacă în Vechiul Testament găsim doar câteva simboluri ale Sfintei Treimi, în Noul Testament, cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi se descoperă chiar de la botezul Lui Hristos în râul Iordan.
De asemenea, Iisus a mărturisit adesea pe Tatăl şi a promis Apostolilor că va trimite pe Duhul Sfânt pentru a continua lucrarea Sa. De aceea, primele mărturisiri de credinţă creştine se concentrau asupra învăţăturii despre o Fiinţă divină care se ipostaziază în trei Persoane.
Cu timpul, au apărut erezii legate de această învăţătură şi, de aceea, s-a simţit nevoia unei dogme, a unui Simbol de credinţă (Crezul), care să formuleze succint credinţa în cele trei Persoane ale Sfintei Treimi.
Aceasta a fost formulată în cadrul primelor două Sinoade Ecumenice de la Niceea, în anul 325, şi Constantinopol, în anul 381, unde episcopii prezenţi au condamnat ereziile antitrinitare, precum arianismul şi macedonianismul, şi au folosit termeni greceşti, ca „fiinţă“, „ipostas“, „persoană“, „substanţă“, pentru a formula dogma Sfintei Treimi.
Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel
Tot astăzi este lăsatul secului pentru Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Postul, care începe marți, 22 iunie, va avea o durată de doar 7 zile.
Sfântul Apostol Petru era pescar din Betsaida, la Marea Galileei, şi se numea Simon înainte de a se întâlni cu Domnul. Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, a fost cel mai vârstnic dintre ucenici şi deseori vorbea în numele tuturor Apostolilor.
Sfântul Apostol Pavel a fost învăţat, fariseu şi rabin în religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel şi cunoscător al întregii învăţături din vremea sa. Se numea Saul înainte de a veni la credinţă şi era de origine din Tarsul Ciliciei. Împuternicit de sinedriul din Ierusalim, el persecuta pe cei ce mărturiseau credinţa în Hristos şi Învierea Lui. Pe când călătorea spre cetatea Damascului, pentru a prinde pe creştinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, Care i S-a arătat în chip minunat. Din acel moment a crezut în Iisus Hristos și s-a botezat, lăsând rătăcirea în care trăise până atunci.