Serbia trebuie să accepte independența fostei sale provincii Kosovo pentru a fi primită în UE, a avertizat ministrul de Externe al Germaniei.

„Dacă Serbia dorește să facă pași spre Uniunea Europeană, realizarea statului de drept este prima condiție, dar evident și acceptarea independenței Kosovo”, a declarat Sigmar Gabriel, șeful diplomației germane, miercuri, cu ocazia unei conferințe de presă comune la Priștina cu premierul kosovar, Ramush Haradinaj. „Aceasta este o condiție centrală.”

Același mesaj în transmisese Gabriel și Serbiei, cu câteva ore mai devreme, pe când se afla la Belgrad.

Serbia dorește să intre în UE până în 2025, o dată stabilită de Bruxelles.

Politicienii sârbi speră totuși că recunoașterea Kosovo nu va fi o condiție-cheie; ministrul sârb al Apărării, Aleksandar Vulin a declarat că Belgradul și Priștina ar trebui să-și împartă controlul asupra Kosovo.

Gabriel a declarat că țara sa va face eforturi diplomatice (presiuni?) pentru ca cele cinci state membre UE care nu recunosc statalitatea Kosovo – România, Spania, Cipru, Grecia și Slovacia – să își schimbe poziția.

„Evident, permiterea accesului la UE este scopul final. Una dintre condițiile pentru aceasta va fi să convingem cele cinci țări ale Uniunii Europene care nu recunosc Kosovo că o asemenea recunoaștere este un gest rațional, deoarece Kosovo nu va mai fi niciodată parte a Serbiei.”

Să remarcăm că Sigmar Gabriel face parte din guvernul aflat pe picior de plecare la Berlin și nu va face parte din noul cabinet al Angelei Merkel.

Kosovo, ruptă din trupul Serbiei în urma bombardamentelor NATO din 1989-1990, ca urmare a tulburărilor etnice, a fost recunoscut de 115 țări, inclusiv 23 din cele 28 membre state UE.

Intrarea sa în rândul țărilor ONU a fost blocată de Rusia și China. Circa 120.000 de sârbi care mai trăiesc în Kosovo consideră Belgradul drept capitala lor. De altfel, ei continuă să primească sprijin financiar din Serbia.

Germania, una dintre primele țări care s-a grăbit să recunoască independența Kosovo, alături de Statele Unite, Marea Britanie și Franța (participante active la operațiunile militare NATO care au determinat pulverizarea Iugoslaviei), este și una dintre principalele investitoare.

Kosovo este un simbol al istoriei naționale a Serbiei. Bătălia de la Kosovopolje (Câmpia Mierlei) din 15 iunie 1389 a devenit un simbol al rezistenței anti-otomane. În acea zi, sârbii, conduși de prințul Lazar, având o oaste de 70.000 de oameni, a învins armata otomană, numpărând 140.000 de oameni. Cu acel prilej, sultanul Murad și-a pierdut viața, iar succesorul său, Baiazid, a fost nevoit să se retragă.