Un corespondent CBS News își amintește povestea asasinării din 2008 a teroristului numărul 2 din Hezbolah, Imad Mughniyeh
La câteva săptămâni după ce The Washington Post și Newsweek au făcut dezvăluiri despre CIA și Mossad care au acționat împreună pentru a-l asasina pe Imad Mughniyeh - celebrul comandant militar al Hezbollahului libanez, ucis în explozia unei bombe la Damasc, în urmă cu șapte ani - există o a doua parte a acestor dezvăluiri, scrie Jerusalem Post.
Israelieni care sunt apropiați de serviciile secrete se pare că erau îngrijorați că partea americană își asumă prea mult credit. Articolul se bazează pe versiunea israeliană a poveștii, spusă oficialilor și diplomaților occidentali, spusă de Dan Raviv, corespondentul CBS News, autor al cărții „Spioni contra Armageddon: În războaiele secrete ale Israelului”.
„Pe’al!” este ordinul pe care l-a dat unul dintre comandanții Mossadului, care se ocupa de această misiune extraordinară. Asta înseamnă în ebraică „Hai! Acționează! Apasă pe buton!”, iar expertul de lângă el a apăsat pe buton. La circa 215 km de capitala Siriei, o explozie celebră a ucis un terorist celebru.
Imad Mughniyeh a fost unul dintre cei mai căutați teroriști de pe pământ, al doilea după Osama Bin Laden. era șeful operațiunilor militare al Hezbollah, de fapt numărul 2 al facțiunii șiite, care este înarmată și finanțată de Iran. După o viață violentă, a avut paret de o moarte la fel de violentă, în 12 februarie 2008. După o „vânătoare” care a durat un sfert de secol, teroristul a murit, iar la sediul Mossadului, din Glilot, între Tel Aviv and Herzliya, oamenii au răsuflat ușurați pentru un timp. Într-un exemplu de coooperare, ofițerul de legătură al CIA se afla în birourile Mossad și făcea parte din echipa care lua decizii în procesul de asasinare a lui Mughniyeh.
La fel de mulțumiți erau oficialii de la sediul CIA din Virginia.
Dezvăluirile au fost publicate în SUA la începutul acestui an și au fost întârziate timp de un an la cererea CIA.
Deși americanii subliniază importanța agenției lor de spionaj, israelienii au o variantă oarecum diferită. Conform sursei citate, americanii au participat la întâlniri, la discuții, la supraveghere și au asigurat o parte a logisticii operațiunii - dar asasinarea în sine a fost o operațiune a israelienilor.
Mughniyeh s-a născut în 1962 în satul șiit libanez Tayr Dibba, ăntr-o familie săracă de cultivatori de măsline și lămâi. S-a mutat la Beirut, când era copil, și, în ciuda afilierii religioase, a devenit activ în mișcarea palestiniană sunită Fatah.
În rapoartele palestinienilor din Liban, Mughniyeh era descris ca participant la unitatea de bodyguarzi care îl proteja pe Yasser Arafat, pe atunci lider al Organizației pentru Eliberarea Palestinei. dar după ce liderul și luptătorii săi au fost nevoiți să plece din Liban, în urma invaziei israeliene din 1982, la trei ani după revoluția islamică din Iran, Mughniyeh s-a întors la religia lui și s-a înrolat în Hezbollah, în facțiunea libaneză „Partidul lui Dumnezeu”, finanțată puternic de Iran.
S-a implicat în cele mai sângeroase atacuri ale Hezbollah, demonstrându-și loialitatea și abilitățile. A fost antrenat de Gărzile Revoluționare Iraniene. A participat, între 1982 și 1984, la mai multe atacuri cu mașină capcană împotriva israelienilor, americanilor și francezilor, în Liban, dar și asupra sediilor forțelor armate israeliene, în care au murit 150 de persoane. A avut un rol major în atacul cu bombă din 1984 de la Ambasada americană din Beirut, în care au murit 63 de oameni. Într-un atac orchestrat de el asupra clădirilor militarilor americani și francezi din Beirut, au murit 300 de soldați și șase civili libanezi.
Cariera lui de terorist temut era abia la început și s-a întins pe parcursul a 25 de ani.
Israelul a început să-l caute pentru a-l elimina, s-au făcut numeroase planuri, dar doar trei au fost puse în practică. În 1994, Mossadul a conspirat pentru a-l ucide, prin intermediul unor agenți libanezi - au pus o bombă la bordul mașinii fratelui lui Mughniyeh, Fuad. Anticipând că acesta va merge la înmormântarea fratelui său, Israleul a planificat să-l ucidă atunci, dar acesta, gândindu-se la posibilul atentat la adresa sa, nu a mers la cimitir.
Serviciile secrete au obținut apoi informația, câteva luni mai târziu, că se va afla la bordul unui avion care mergea de la Damasc la Teheran, sub un nume fals. A fost informat CIA, iar americanii au deturnat avionul spre Kuweit și au adus un avion militar din Arabia Saudită pentru a-ș duce în SUA pe Mughniyeh, în fața instanțelor. Dar CIA a făcut o eroare fatală - a dezvăluit kuweitienilor identitatea celor pe care îl așteptau. temându-se de Hezbollah, dacă ar fi colaborat cu SUA, aceștia au refuzat să le ceară pasagerilor avionului să coboare, apoi au permis avionului să plece spre Teheran.
Agenții secreți au mai ratat o oprotunitate, de data asta din vina Israelului. După retragerea din Liban, în 2000, uunul dintre liderii din primul eșalon al Hezbollah, a patrulat la granița cu Israelul, într-o patrulă care sărbătoarea victoria. Mughniyeh se afla printre ei. Israelienii i-au fotografiat și au trimis imaginile la sediul central. Au fost identificați și s-a pus la cale un plan. Un avion dronă care putea trage rachete a fost lansat. Era considerată „o șansă rară de a distruge conducerea hezbollah”. Dar ordinul de a ucide n-a mai venit niciodată. Premierul israelian de atunci, Ehud Barak, care era mândru că a ordonat retragerea din Sudul Libanului, după 18 ani de ocupație, se tema că un calm relativ ar fi întrerupt dacă ar fi fost eliminați lideri de la vârful organizației.
Responsabilii de la conducerea Mossad erau furioși. Ani de eforturi, de culegere de informații, au fost irosiți. Dar au fost nevoiți să accepte decizia politică și să aștepte o nouă oportunitate.
Mughniyeh a devenit mai precaut, și-a făcut o operație estetică la Beirut, pentru a-și shcimba înfățișarea și s-a mutat la Teheran, având legături strânse cu generalul Qassem Soleimani, unul din comandanții Gărzilor Revoluționare. S-a plimbat frecvent între capitalele Libanului, Siriei și Iranului. A făcut greșeli, pentru că s-a simțit prea în siguranță la Damasc și mergea acolo des pentru „mâncare bună, alcool și femei”
În 1975, CIA-ului i s-a interzis de către Congres să omoare oameni, chiar și pe dușmanii de moarte ai Americii, până la atentatele din 11 septembrie 2001. Când CIA a încheiat un acord cu Mossadul pentru asasinarea lui Mughniyeh, americanii ar fi pus o condiție: să nu fie răniți civili, pentru că locuința teroristului se afla lângă o școală de fete. A doau condiție a fost ca după uciderea lui, să nu fie atinși prietenii acestuia, iranieni sau sirieni. SUA nu doreau extinderea unui conflict violent în state suverane.
După ce israelienii au decis să-l ucidă cu o bombă într-o mașină lângă apartamentul său, americanii s-au retras, iar premierul Ehud Olmert a cerut Mossadului ca raza de acțiune a bombei să fie cât se poate de restrânsă. A fost fabricată și testată o bombă specială, pentru ca doar Mughniyeh să fie victima atacului.
Ulterior, Ohmert i-a arătat lui Bush înregistrarea cu testarea bombei - zona periculoasă era de doar 10 metri - și a cerut ca CIA să revină în operațiune. Bush a fost impresionat, iar sevriciul secret american a revenit asupra deciziei sale.
Bomba a fost trimisă în Siria, prin Iordania, care are legături cu CIA și Mossad, de decenii întregi. I-a fost „plantată” în mașina aflată în parcare, în Damasc, în seara de 12 februarie 2008. Creierul operațiunilor cu mașini capcană a murit într-o explozie a mașinii sale. Nici SUA, nici Israelul nu au revendicat atentatul, dar Hezbollah a ghicit cine se afla în spatele operațiuni și a promis că se va răzbuna pe evrei.
Succesorul lui Mughniyeh, Mustafa Badr Adin, a ordonat atacuri asupra ambasadelor israeliene și a încercat să-l asasineze pe Olmert și ofițeri israelieni. Singurul succes al lui Badr Adin a fost atentatul din Burgas, în BUlgaria, în 2012, când un atacator sinucigaș cu legături cu Hezbolahul a ucis cinci turiști israelieni și șoferul lor bulgar.
La câteva zile după aceea, vicepreședintele american Dick Cheney și premierul Ehud Olmert s-au sunat și s-au felicitat reciproc pentru succesul operațiunii.