Pe Valea Cerbului, lângă Buşteni, norii îneacă vârfurile munţilor. Miroase a ploaie. Aerul tare, rece, se strecoară ager pe sub hainele de vară şi furnică pielea. E linişte. De pe munte, printre brazi şi pietre, un râu valsează în paşi domoli. E singura muzică care cântă în cel mai mare cartier de rulote şi corturi din ţară.

Patru luni, din mai până la sfârşitul lui august, vin să asculte aceleaşi acorduri în jur de 40 de familii. Lasă blocul şi oraşul şi vin să simtă aerul curat şi să se facă vecini cu ursul, în gura bârlogului.

Cu ghearele la portbagaj

Pe lângă rulote şi corturi, în afară de ghivece cu flori, sunt şi aţe legate, unele cu franjuri de material colorat, iar altele au atârnate cutii de bere. "Cică dacă se loveşte ursul de ele, se sperie şi pleacă", explică cu jumătate de gură unul dintre turiştii din camping care pare că nu prea are încredere în metoda asta. "Ursul vine şi pleacă când are el chef", decretează.

Lângă o tufă de urzici, de 30 de ani bătuţi pe muchie e rezervat locul familiei Anghel. Îmbrăcat de la gât în jos în kaki, cu şapcă roşie pe cap, Gheorghe Anghel, "domn colonel de poliţie în rezervă" pentru noile cunoştinţe şi "maistru de uzină la Petrobrazi"pentru cei care îl ştiu dinainte să iasă la pensie, numai nu dă mâna cu ursul. În rest, sunt prieteni la cataramă, se văd seară de seară şi s-au certat o singură dată în 30 de veri de când vine pe Valea Cerbului.

"Odată eram cu mai mulţi prieteni la un foc de tabără. Făceam peşte. Un prieten din Brăila pusese cutia cu peşte în portbagaj. Am auzit noi ceva zgomot şi s-a dus să vadă ce se întâmplă. Când a ajuns la maşină, un urs mare cât muntele îi smulgea tripla şi încerca să-i deschidă portbagajul. Am reuşit cu greu să-l gonim, am strigat toţi la el şi a plecat într-un final", îşi aminteşte Anghel. De atunci, în portbagaj ţine doar băutura, "3 deca de vin, 3 de ţuică şi baxurile cu bere, cu poza lui Sorin Cârţu pe doză".

Ursoaica Daniela face vizite la ceas de seară

Mai nou, de câţiva ani, "colonelul" Anghel s-a împrietenit cu Daniela, o ursoaică cu doi pui. "Vine în fiecare seară după ora 9.00, răstoarnă tomberonul de peste stradă, caută printre gunoaie şi apoi pleacă pe munte. Când vin turiştii în weekend se îngrămădesc să-i facă poze, să o filmeze. Daniela e fermecătoare", spune "colonelul".

"Hai, bre, nea Anghel, ne laşi cu Daniela matale, are şi nume de-acuma", i-o taie repede Florică Stan, reprezentantul Primăriei Buşteni în "cartierul" de pe Valea Cerbului, administrator şi omul care încasează chiria – 10 lei pe zi pentru fiecare rulotă nouă şi "ceva mai ieftin pentru veteranii locului".

Nea Florică spune că ursul mai vine, caută prin tomberonul de peste strada campingului şi pleacă. "Fiecare trebuie să ştie regulile, cum să-şi păstreze alimentele, altfel animalul vine după miros de mâncare. Pe lângă asta, sunt mai multe reclamaţii la 112 împotriva celor care vin în weekend mai mult, cei care îi fugăresc, aruncă cu pietre. Normal, animalul reacţionează, se apară", mai spune reprezentantul primăriei.

Cumătrul vine nepoftit la masă

La câteva rulote distanţă, la o buturugă, sub o umbrelă, nea Grigore se ascunde de ploaie împreună cu Dec, un ciobănesc german. "Îl vezi. Săptămâna asta a venit ursul, nu ştiu cum a reuşit să dea cu laba exact peste fermoarul cortului. Ăsta, când l-a simţit, a început să-l latre şi s-a dus după el. Îmi şi spune de multe ori fiul meu «tată, să-mi aduci măcar lesa şi zgarda». Mi-a fost teamă că nu se mai întoarce, dar a venit, e viteaz", îşi laudă câinele nea Grigore, pensionar din Bucureşti.

Săptămâna trecută au fost răvăşite câteva corturi din camping. "Până la urmă noi suntem acasă la el şi nu invers. Îmi amintesc că venise un grup şi s-au apucat de făcut grătare, au băut şpriţuri toată ziua. După ce au terminat, nu au mai spălat vesela. Mai târziu a venit cumătrul la uşă, s-a luat după mirosul de untură şi a început să caute printre blide."

O întâlnire de gradul trei cu ursul a avut şi fiul său: "Era la pădure şi, când s-a întors, dintr-o dată s-a pomenit cu ditamai ursul. Noroc că a reuşit să fugă repede şi să scape. Era pe teritoriul lui". Lui nea Grigore nu-i e frică de urs: "Suntem prieteni, dar mi-ar plăcea să ne vizităm rar".

Când nu-şi petrece timpul cu ursul, ca şi ceilalţi vecini, se uită la televizorul său un pic mai mare decât o ramă foto de birou, la care prinde "1 şi 2", găteşte la aragazul cu butelie, se spală cu "apă încălzită de la Doamne Doamne", iar seara adoarme "ca un prunc după scaldă".


ÎN SIGURANŢĂ. Lui nea’ Grigore nu îi e frică de urs pentru că-l apăra câinele
Foto: Răzvan Vălcăneanţu

PRADĂ

Ultimele atacuri de anul acesta

  • 8 mai – un cioban din satul Ardan, judeţul Bistriţa-Năsăud, a fost atacat de o ursoaică în timp ce se afla cu oile la păşune. Animalul a ieşit de după tufişuri, l-a muşcat pe cioban de mână, apoi de faţă. Bărbatul a reuşit să scape cu ajutorul câinilor de la stână, care au pus ursul pe fugă.
  • 31 mai – un argeşean din comuna Suici a dat nas în nas cu un urs în timp ce se afla la cules de ciuperci. Ţipetele de groază au reuşit în cele din urmă să sperie animalul. Deşi rănit grav la gât şi pe piept, a reuşit să ajungă la poalele pădurii şi să ceară ajutor.
  • 4 iulie – un bărbat de 65 de ani din comuna argeşeană Cicăneşti, care era în pădure tot la cules de ciuperci, a fost atacat de urs. Victima a suferit mai multe răni la cap, în zona toracelui, iar după ce au reuşit să-l stabilizeze, medicii au spus că a scăpat ca printr-o minune.
  • 13 august 2009 – în ceea ce priveşte zona Valea Cerbului, ultimul atac al urşilor asupra oamenilor a fost anul trecut. Doi turişti francezi, soţ şi soţie, de 32, respectiv 31 de ani, au fost atacaţi de un urs în propriul cort. Cel mai grav a fost rănit bărbatul, pe care ursul l-a apucat cu ghearele de ceafă şi era cât pe ce să-i rupă capul. Cei doi au reuşit cu greu să scape după ce ursul s-a speriat de ţipetele lor. Turiştii stăteau într- un loc mai izolat, iar autorităţile au spus că ursul a atacat pentru că aveau mâncare în cort.