Într-o discuţie avută acum doi ani cu Lucian Bute, mi-am permis să-i dau un sfat campionului mondial de atunci. Era înaintea meciului cu britanicul Carl Froch, de la Nottingham. Nu mai ţin minte dacă oamenii lui Bute bătuseră palma cu cei ai lui Froch.
Îi spuneam lui Lucian să lase lumea să vorbească şi să nu părăsească Montrealul, că doar el e campion mondial. I-l dădeam exemplu pe Joe Calzaghe, galezul care n-a părăsit Insula decât după ce "şi-a depus" centura WBO la "supermijlocie", apărată timp de 10 ani. Criticat ca şi Bute că îşi alege adversarii, iar apoi îi cheamă la el acasă, Calzaghe a trecut Oceanul cu mâinile în buzunar şi le-a închis gura cârcotaşilor batându-i pe legendarii Roy Jones Jr. şi Bernard Hopkins. Apoi s-a retras. Neînvins! Bute nu m-a ascultat. Nici nu aveam pretenţia. S-a dus la Nottingham, unde Froch n-a ratat uriaşa şansă care i se oferea şi l-a bătut măr pe Bute. Înfrângerea de la Nottingham îl urmăreşte şi acum pe Lucian. Nu e uşor să scapi de un asemenea coşmar. S-a văzut şi în meciul cu Denis Gracev, dar mai ales ieri dimineaţă, împotriva lui Jean Pascal. De ani buni, alţii îl sfătuiesc pe Bute să-şi caute un antrenor din boxul adevărat. Deşi are bani să-i angajeze pe Freddie Roach ori pe Floyd Mayweather Sr., Lucian Bute i-a rămas fidel lui Stéphan Larouche, omul cu care a pornit la drum acum mai bine de un deceniu. Aşa e Lucian, sentimental. Omul care ne-a făcut să ne simţim mândri ani la rând e acum la răscruce de drumuri. Unii îl sfătuiesc să renunţe, alţii să continue. Lucian Bute ştie cel mai bine ce are de făcut. Are doar 34 de ani. Mai poate boxa. Cel mai bun din lume la categoria semigrea, unde boxează el acum, se numeşte Bernard Hopkins şi are, atenţie, 49 de ani! Lucian are o situaţie materială bună. Se vorbeşte de vreo 10 milioane de euro câştigate din box. Probabil că are doar jumătate, dar tot e bine. Indiferent încotro va merge, Lucian trebuie să hotărască cu mintea, nu cu inima.
Recomandările noastre
