În ultimele săptămâni iniţiativa politică a aparţinut Puterii, nu neapărat în sensul unor realizări sau a unor acţiuni bine gândite, ci al unei mai mari vizibilităţi.
Opoziţia pare obosită şi măcinată intern. Cred şi eu: n-o poţi ţine la nesfârşit cu "jos Băsescu", te saturi tu însuţi la un moment dat. Îţi trebuie o reală atitudine politică, un proiect, ca să fii credibil. Sunt absolut de acord că actuala putere are nevoie să fie scuturată bine: e în bună măsură coruptă şi clientelară. Dar opoziţia a eşuat în a fi - sau măcar a părea - o alternativă la actuala putere chiar din momentul în care s-a constituit. Nu se poate pleca pe un nou drum cu PSD şi PC, voi susţine acest lucru împotriva argumentelor oricui. Nu au dreptate cei care spun: orice, numai PDL nu, oricine numai Băsescu nu. Da, PDL şi Băsescu nu sunt cea mai bună soluţie pentru România, dar ce se pregăteşte în opoziţie, după cum arată opoziţia acum, nu va fi mai bun, dimpotrivă. OK, nu PDL şi nu Băsescu, dar îi înlocuim cu PSD, PC şi Ponta? Scăpăm de dracul şi dăm de taică-său? Soluţii posibile au venit, în ultimul timp, din sfera Puterii, sau în orice caz a dreptei politice. Mulţi spun: parcă la noi mai contează care e dreapta şi care e stânga: toţi sunt nişte profitori şi nişte nenorociţi. Or fi, dar sunt profitori de dreapta şi profitori de stânga. Cu profitorii de dreapta există o şansă să profite şi ceilalţi. Cu profitorii de stânga nu profită nimeni. Primii îi reprezintă, de bine, de rău, pe cei care "muncesc", iar ceilalţi pe cei care "cerşesc", după expresia nediplomatică a şefului diplomaţiei noastre. Mă rog, cei care "cerşesc" muncesc de fapt mai greu decât ceilalţi şi sunt mai oropsiţi, dar muncesc asemenea celui care duce apă cu ciurul. Toţi muncim de ne ies ochii din cap în România, dar unii muncesc productiv, iar alţii sunt angajaţi la uriaşa cooperativă "Munca în zadar" care e statul român. Nu "jos Băsescu" ne va rezolva problemele. E nevoie de un nou curent şi o nouă atitudine în politică. De o primenire, de jucători noi pe scenă. Pe cei de-acum i-am văzut şi ştim ce le poate pielea. Am scris data trecută despre Noua Republică, o grupare deocamdată informală, având toate trăsăturile tipului de gândire modelat de internet. Am găsit pe platforma lor principii corecte şi principii puţin exaltate (nicidecum însă "fascistoide", cum s-au repezit să spună atâţia). Am citit şi interviul dat ieri de Sebastian Lăzăroiu. Sunt de acord, şi din cele spuse de el, cu fiecare dintre principiile enunţate. Le-am susţinut şi eu de-a lungul timpului: reîmpărţirea administrativă a României în opt mari regiuni, vot uninominal şi vot prin corespondenţă pentru cei din diaspora, revizuirea radicală a Constituţiei, o justiţie independentă, o viaţă parlamentară mai strict definită moral şi juridic. Dar toate aceste principii, oricât de corecte ar fi, nu valorează mare lucru dacă nu pot fi puse în practică. Nici măcar Puterea, aşa cum e acum, nu le poate implementa, şi nu din cauza opoziţiei..., ci din cauză că interesele UDMR sunt altele decât ale PDL. Chiar constituită în partid, Noua Republică nu va putea acţiona decât ca grup de presiune pentru realizarea acestor deziderate politice. Am făcut lucruri incredibile în ultimii douăzeci de ani: am aderat la UE şi la Nato, de pildă. Dar am făcut-o sub o enormă presiune externă. Nici un străin n-o să ne spună însă cum să ne împărţim ţara sau cum să ne revizuim constituţia. Aşa că sunt sceptic că "noi dă noi", cum se spunea în "Ţiganiada", o să facem prea curând vreo scofală. E semnificativ totuşi că încercările de primenire vin din dreapta eşichierului politic. Acest fapt a fost interpretat ca o încercare a Puterii de a arunca praf în ochi electoratului prin false tendinţe progresiste. Nu cred. Noile mişcări sunt şi împotriva felului în care guvernează Puterea. Lăzăroiu a fost dat afară de la Ministerul Muncii, iar "progresiştii" din PDL nu sunt bine văzuţi. Nimeni din sfera Puterii nu-l sprijină nici pe Mihai Neamţu. Noua Republică e deocamdată o acţiune politică venită dinspre intelectualitatea universitară şi exprimă starea de frustrare şi marginalizare a intelectualităţii noastre. Îi va lua mult timp acestei grupări să capete o semnificaţie politică reflectată în scorul electoral. Dar este ceva în loc de nimic. De fapt, înnoire politică presupune o înnoire morală şi de civilizaţie a noastră, a tuturor. Nu poţi avea o clasă politică decentă aleasă de o populaţie indecentă. Şi deocamdată, fie că votăm cu Opoziţia sau cu Puterea, nu ştim încă să fim decenţi.
Recomandările noastre
