Universitatea din Bucureşti a decis ceea ce este normal ca o asemenea instituţie să facă.
Comisia de Etică va analiza avalanşa de acuzaţii la adresa tezei doctorale a premierului Ponta şi va propune măsurile de rigoare în cazul că fraudele vor fi dovedite. Este o chestiune de autorespect şi de apărare a legii, a valorilor ştiinţifice, a integrităţii academice şi a propriei imagini. Dacă dl. Ponta pare să desconsidere imaginea Guvernului României şi semnificaţia titlului de doctor invocat în propriul CV, mă îndoiesc că acelaşi lucru se poate spune despre venerabila instituţie bucureşteană care este Universitatea. La fel, cred că ideea formării, de către Facultatea de Drept, unde a fost susţinută, în 2003, teza scrisă sub îndrumarea profesorului Adrian Năstase, a unei comisii compusă din experţi internaţionali, este binevenită. Important, în egală măsură, este să nu se tergiverseze acest proces. Sper ca Universitatea din Bucureşti să acţioneze cu maximă celeritate spre a evita situaţii jenante în raport cu personalităţi internaţionale care deţin doctorate onorifice şi care, neîndoios, citesc în presă informaţii despre acest scandal.
Ţin să spun că am şi o miză personală în toată această poveste. Nu, nu cum crede probabil Victor Ponta, pentru că aş participa la o imaginară acţiune "furibundă" împotriva Guvernului urzită de tot mai demonizatul Traian Băsescu. Deţin titlul de doctor de la Universitatea din Bucureşti, obţinut în urma unei susţineri publice, în 1980, a tezei "Revoluţie şi raţiune critică. Teoria politică a Şcolii de la Frankfurt şi radicalismul de stânga contemporan". Un subiect, la vremea aceea, heterodox. Ceea ce numim "marxismul occidental" era departe de a fi pe placul ideologilor oficiali. Sunt mândru de munca mea, dincolo de faptul ca multe lucruri le văd acum diferit. Ştiu precis că n-am furat ideile şi textele nimănui. Am citat din Adorno, Arendt, Benjamin, Fromm, Gramsci, Horkheimer, Kolakowski, Korsch, Lukacs, Marcuse, Marx, Sorel. Cu trimiteri la surse şi la paginile din surse. Cum o fi fost profesorul Ovidiu Trăsnea, coordonatorul ştiinţific al tezei, dar nici în ruptul capului n-ar fi acceptat o teză doctorală fără note de subsol, fără ghilimele necesare, şi cu o "bibliografie selectivă" în final. Verificabilitatea citatelor dintr-o asemenea disertaţie doctorală este o condiţie sine qua non a onorabilităţii ei, o premisă metodologică non-negociabilă a scientificităţii ei.
Nu pot crede că profesoarele Alina Mungiu-Pippidi, Zoe Petre şi Ecaterina Andronescu ori profesorii Andrei Marga, Stelian Tănase şi Vlad Nistor ar putea pune la îndoială acest principiu sacronsanct în lumea academică. Însuşi faptul că am ajuns să-l discutam mă lasă perplex. Sunt consternat că profesorul Andrei Marga, până recent rector al Universităţii "Babeş-Bolyai", o fortăreaţă a spiritului academic din România, care i-a acordat în 2010 doamnei Angela Merkel titlul de Doctor Honoris Causa, poate să facă această afirmaţie: "Presa este concentrată pe o acuzaţie care nu are niciun fundament". Chiar niciun fundament? Halucinăm cu toţii? Halucinează "Frankfurter Allgemeine Zeitung"? Halucinează revista "Nature" pe care, sunt convins, fiziciana Angela Merkel, cancelar al Germaniei, o cunoaşte foarte bine? Oare acesta va fi răspunsul profesorului Marga dacă doamna Merkel îl va întreba ce se petrece în România? Comentariile la acesti articol sunt suspendate!
Recomandările noastre
