Sorin Ioniţă: "Duelul eroic dintre PNL (guvern) şi PSD (opoziţie), presărat din loc în loc cu ameninţări cu moţiunea de cenzură, a ajuns să semene cu spectacolele de wrestling: doi tipi fioroşi şi costumaţi kitsch simulează lupta după o coregrafie stabilită în prealabil; o armată de animatori şi comentatori interesaţi se agită şi zbiară pe margine ca să întreţină iluzia competiţiei, iar toată chestia e atât de cusută cu aţă albă, cu mişcări artificiale şi suspans confecţionat, încât te întrebi cu mirare dacă publicul care vine să vadă aşa ceva este chiar bătut în cap, ori doar se preface şi el, fiind parte din piesă, ca figuranţii plătiţi ce populează galeria şi aplaudă la comandă în show-urile TV".
Ultima rundă din acest meci am avut-o săptămâna trecută. Aflând că guvernul se pregăteşte să ia în discuţie proiectul anunţat de vreun an de a înfiinţa o megacompanie publică de electricitate - incluzând Hidroelectrica, plus unităţi termo şi de distribuţie încă neprivatizate, acoperind în total aproximativ jumătate din piaţă - PSD a lansat un nou asalt retoric contra lui Tăriceanu, împodobit cu nelipsita moţiune de cenzură. Finalmente guvernul a amânat discuţia, aşa că tema a intrat în conservare, pentru că la noi ce se comentează în spaţiul public e mai mult actul în sine al gâlcevii, plus tactica de grup folosită, şi mai puţin subiectul dezbaterii în sine.
Însă tema rămâne pe agendă şi merită atenţie, dacă te gândeşti la dimensiunea afacerii şi sensibilitatea europeană a sectorului energie. Pe scurt, fără a da prea multe detalii, guvernul român doreşte să creeze un mare holding de stat care să grupeze (iarăşi) unităţi de producţie şi distribuţie de electricitate, aşa cum era fostul RENELCONEL, după ce prin reformele din ultimii ani cele două componente tocmai au fost despărţite. Avantajele nu au fost prea clar precizate, dincolo de metafore vagi privind un mai bun control al preţului (?) şi forţa de a concura regional (adică, probabil, în afara ţării). După un număr de ani, când acest colos public se consolidează, el urmează să fie privatizat.
Dezavantajele sunt însă evidente. Mişcarea ar însemna o întoarcere la 1800 a reformelor din ultimul deceniu şi o abatere de la angajamentele europene din Agenda Lisabona, ce include ca prioritate demonopolizarea utilităţilor, desprinderea producţiei de distribuţie şi sporirea competitivităţii sectorului energie în statele membre. Cu un asemenea actor dominant, care se va învârti prin piaţa românească de electricitate ca elefantul în vitrina cu jucării, competitivitatea şi transparenţa nu vor creşte, ci vor scădea. Iar după o eventuală privatizare lucrurile vor fi şi mai grave, pentru că este greu de monitorizat şi arbitrat un asemenea colos privat.
Culmea este că România nu stă deloc rău cu liberalizarea pieţei de electricitate, fiind până acum unul dintre cele mai avansate state membre ale UE la acest capitol. Bursa noastră de energie, mică, dar activă, este cea care are potenţial să devină un jucător regional - iar nu un mamut de stat în subordinea AVAS. Ţări ca Franţa şi Germania sunt cele care încasează criticile Comisiei pentru lipsa de reforme. Există chiar voci că operatorul de stat Electricité de France, forţat de Comisie să desprindă generarea de distribuţie şi să permită concurenţa pe piaţa franceză, îşi caută aliaţi pe unde poate şi promovează în Est (re)constituirea de monopoluri integrate vertical (tocmai s-a creat unul în Bulgaria) pentru a nu mai fi singura ţintă a atacurilor comisarilor europeni.
Dar sunt şi explicaţii mai aproape de casă. Guvernul ar spune probabil că vrea să folosească banii din trecutele privatizări pentru investiţii în reabilitarea sectorului energie. Nevoile sunt imense: totul trebuie modernizat şi eficientizat, după ce politica de preţuri sociale din perioada tranziţiei a decapitalizat producătorii, forţându-i să subvenţioneze populaţia şi industria. Iar bani unor operatori independenţi nu poţi da pur şi simplu, pentru că te opresc limitările ajutorului de stat. De aceea fondurile din privatizare ar fi şi fost virate cochiliei goale numită Electrica, iniţial programată pentru desfiinţare la sfârşitul privatizării, iar acum reşapată ca nucleu al viitorului holding naţional. Problema este că o politică transparentă şi notificată la vreme de ajutoare de stat (adică, nu aşa cum a făcut dl Atanasiu la Ford Craiova) ar fi mai curând aprobată de Comisie decât re-integrarea verticală a sectorului energie, care aduce la un loc unităţi eficiente şi ineficiente, permiţând transferuri contabile între ele, plus alte mişmaşuri, într-o opacitate totală. În plus, ce propune guvernul acum înseamnă amânarea privatizării Hidroelectrica, care ar fi adus sfârşitul contractelor pe ochi frumoşi cu energie ieftină. Banii din privatizări ar fi putut merge în Fondul Naţional de Dezvoltare, care tocmai pentru investiţii în sectoare strategice a fost creat, iar nu în conturile obscure ale Electrica. Asta, dacă nu cumva tocmai opacitatea este de fapt scopul real al măsurii propuse de guvern, iar banilor din privatizări trebuie să li se piardă acum urma în morişca acestor companii înfrăţite, ei fiind de fapt sifonaţi de multă vreme prin achiziţii exotice precum celebrele costume de scafandru şi ace de cravată la suprapreţ, de care se pricep să cumpere regiile statului.
Recomandările noastre
