Un maestru care despic? apele, asemenea lui Moise. Pre?uirea mea este real?, nu este o lingu?eal? din moment ce nu am lucrat niciodat? sub conducerea domniei sale. Un jurnalist enorm, care a ajuns inevitabil la surs?, la istorie, asemeni lui Pamfil ?eicaru.M-au întrebat destui cititori ai EVZ: cine este mai mare, Cristoiu sau Nistorescu? Am evitat r?spunsul printr-o butad?: în timp ce nea Cornel se l?uda cu ultimul s?u automobil, pr?p?ditul de Cristoiu umbla cu o revist? de istorie la subra?, în care b?gase to?i banii! Unul lupta cu potenta?ii zilei pentru un loc efemer în clasamentul ?mecherilor, altul lua în piept istoria.
C?uta un locu?or în nemurire! Cu toate hachi?ele, ale tabieturilor sale, Cristoiu ?i-a f?cut un culcu? în eternitate. Hagiografii sau detractorii, to?i recunosc c?, dup? ’89, cel care a schimbat presa român? a fost Ion Cristoiu. Ca s? nu-l sufoc, s? nu fiu în?eles gre?it, am doar un zeu al scrisului: Pamfil ?eicaru! R?mân adeptul marelui gazetar Pamfil ?eicaru, care spunea c? „cititorul î?i iart? chiar o atitudine care îi va fi ultragiat sentimentele, convingerile, dac? atitudinea este sincer?, dezinteresat?. Dar nu iart? absen?a de opinie, strecurarea printre evenimente cu o gâng?veal? poltron? de opinii. În fond, cititorul este un aspru, dar drept judec?tor”.
De aceea, redau câteva din gândurile mele. Unii m? felicit?, al?ii nu în?eleg furia mea, cruciada pornit? împotriva unor impostori, politicieni ?i altor otrepe. Dau un citat din Rolul Jurnalistului, Statutul Jurnalistului ?i Codul Deontologic, adoptate la Sinaia de c?tre Conven?ia Organiza?iilor de Media, în iulie 2004. Asta pentru a se în?elege, o dat? pentru totdeauna, c? nu voi abdica niciodat? de la principii, care nu se negociaz?. N-am de gând s? fac asta, dup? 23 de ani de jurnalism. Jurnalistul este dator s? semnaleze neglijen?a, injusti?ia ?i abuzul de orice fel.(…) Jurnalistul este dator s? exercite dreptul inviolabil la libera exprimare, în virtutea dreptului publicului de a fi informat.
Jurnalistul se bucur? de o protec?ie sporit? în exercitarea acestui drept datorit? rolului vital, de ap?r?tor al valorilor democratice, pe care presa îl îndepline?te în societate. Aud periodic: `Voi, ??tia din pres?”. Da, noi, ??tia din pres?! Ar trebui s? ne purta?i pe bra?e, s? ne ridica?i osanale. Unde-ar fi fost societatea româneasc? f?r? pres?? La câte mâr??vii ?i abuzuri se fac în aceast? ?ar?, unde eram f?r? mass-media? Cu bunele ?i relele ei, presa româneasc? a fost ?i va r?mâne principalul vector al democra?iei în România. Presa e avocatul din oficiu al acestui popor, chemat în instan?? de ni?te c?l?i. Nu o s? tac nici eu, nici colegii mei. Unii vor c?dea sub presiuni, ispite. Dar nu ne ve?i putea închide niciodat? gura, nu ve?i putea pune lac?te pe c?limar?, lan?uri pe computere. Suntem cu ochii pe voi, tâlhari ai fericirii! ?tiu c? v? este fric?. Ave?i ?i de ce. S? v? teme?i!