Dacă nu a reuşit să scape de Băsescu prin alegeri libere, tagma mogulilor vrea acum să scoată România în stradă şi să schimbe guvernarea prin forţă.

Chiar dacă ţara va plăti scump, liderii opoziţiei, Victor Ponta şi Crin Antonescu, manevraţi de Dan Voiculescu, sunt încântaţi să ajungă astfel la putere.

Prima mişcare a fost realiztă ieri: PSD a mobilizat câteva sute de pensionari şi i-a trimis în faţa Palatului Cotroceni, unde aceştia au devenit agresivi şi au rupt cordonul de protecţie asigurat de jandarmi. Realitatea TV şi Antena 3 au filmat atent incidentul şi l-au rostogolit de zeci de ori - vă mai amintiţi cum s-a procedat cu filmul în care Băsescu părea că loveşte un copil. Nicio clipă manifestanţii de la Cotroceni nu au fost filmaţi de sus, pentru că s-ar fi văzut că sunt puţini, dar bine organizaţi.

PSD - partidul care a orchestrat incidentele - a părăsit plenul Camerei Deputaţilor în semn de protest faţă de violenţele împotriva manifestanţilor. Acesta este doar începutul. Liderii sindicali - în fapt nişte prosperi oameni de afaceri, cu legături politice şi adesea sponsorizaţi de Vîntu prin plasarea lor în diverse consilii de administraţie - sunt pregătiţi să scoată lumea în stradă şi să blocheze, prin greve, cele mai sensibile sectoare.

Să facem un scurt inventar al celor care sunt în fruntea mişcării muncitoreşti din România: la metrou, Ion Rădoi, fost senator PSD; la Poştă, Matei Brătianu, actualmente parlamentar PSD; la BNS, Dumitru Costin, pus de Vîntu în Consiliul de Administraţie al Trustului Realitatea, la fel ca şi Ion Popescu, cel care conduce Federaţia Meridian.

Prin octombrie 2009, ei erau cei care făceau reclamă la Realitatea TV, fluturând prin Piaţa Victoriei lozinca „Noi vrem respect”. Unul din liderii sindicali din învăţământ, Liviu Pop, era varianta PSD-PNL pentru primăria din Baia-Mare. Lista este mult mai lungă, pentru că o mare parte din cei care conduc sindicatele sunt controlaţi prin afacerile pe care le au ei sau rudele lor apropiate. Acum este momentul să plătească: vor asmuţi lumea să iasă în stradă şi vor face tot posibilul ca situaţia să degenereze în violenţe.

Va fi mai bine pentru România dacă declanşăm greve după greve, blocăm funcţionarea aparatului de stat, ieşim în stradă, luăm cu asalt Paltul Victoria şi dăm jos guvernul?

Sunt perfect de acord: executivul condus de Boc este o imensă dezamăgire. Nu cred că, urmare a acordului cu FMI, clientela PDL se va oprin din furat. Nu am încredere în modul în care Blaga, Berceanu şi Videanu vor aplica acest acord. Am serioase rezerve şi în legătură cu sinceritatea lui Băsescu, atunci când se duce în faţa parlamentarilor puterii şi le reproşează politizarea administraţiei. Mi-aş fi dorit un executiv mai competent şi mai cinstit, care să ne treacă prin aceste vremuri tulburi. Dar care este alternativa? Propunerile anticriză făcute de Ponta şi Antonescu sunt o bătaie de joc. Lipseşte orice calcul economic. Nici o cifră, nici o fundamentare.

Oamenii vorbesc despre „relansarea economiei”, dar habar nu au cum să atingă acest obiectiv. În schimb, aud că Ponta este foarte activ şi priceput în „guerilla digitală”, organizând personal un grup care are ca sarcină să monitorizeze toate referirile la el şi la PSD şi apoi să posteze comentarii pe forumurile ziarelor şi blogurilor.

Cât despre povestea în care ni se vorbeşte despre „eliminarea sinecurilor clientelei portocalii”, eu am rezerve serioase. Dumneavoastră aveţi mai multă încredere în nişte partide conduse de Vanghelie, Dragnea şi Fenechiu (ministrul transpoturilor în guvernul-fantomă al PNL)?

Nu uit vremea în care Ion Iliescu spunea despre mine şi despre toţi cei care protestam în Piaţa Universităţii că suntem plătiţi. N-aş vrea ca eu însumi să fiu acum parte a propagandei care-i acuză pe cei nemuţumiţi - şi oamenii au motive, într-adevăr - că sunt „manipulaţi”. Dar sunt două lucruri asupra cărora vreau să insist. În primul rând, angajaţii din sectorul privat au plătit scump criza. Şi-au pierdut o mare parte din venituri, sute de mii dintre ei au ajuns şomeri. Şi asta pentru că prea muţi bani din taxe şi impozite se duceau pe salariile bugetarilor şi pe pomeni sociale. În al doilea rând, nu cred că există alternativă la acordul cu FMI, iar o întrerupere ar împinge România în faliment.

Este dreptul bugetarilor să creadă că guvernul îi nedreptăţeşte şi asta justifică greve şi proteste sindicale. Dar ar trebui să se mai gândească odată: nu vor rezolva astfel problemele economice ale ţării, ci doar vor lăsa România pe mâna unora ca Vîntu şi Voiculescu. Ne vor scoate aceştia din criză?