Atentatul de la Oslo, despre care nu se ştie astăzi cu precizie dacă a avut sau nu o justificare ideologică, a îngrozit întreaga planetă.
Eram cu toţii obişnuiţi, din nefericire, cu atentatele precis organizate şi minuţios conduse ale unor "terorişti profesionişti" cu legături globale. Mai văzusem de asemenea şi demenţi "individuali "care fie împuşcau la întâmplare trecători, fie intrau în şcoli împuşcând ce apucau. Ceea ce s-a întâmplat însă acum la Oslo depăşeşte cu mult imaginaţia "antrenată“ a omului contemporan. Proporţiile carnagiului ca şi minuţiozitatea organizării acestuia reprezintă elementele cele mai înspăimântătoare. Dacă un singur om a fost în stare să ia viaţa altor aproape o sută de semeni, în mod foarte organizat şi extrem de "profesionist“, înseamnă că trăim într-o lume în care orice ni se poate întâmpla în orice clipă. Dacă într-un stat democratic, cu principii şi instituţii cât se poate de funcţionale, cu posibilitatea exprimării oricăror idei politice sau civice fără teama unor consecinţe, un individ găseşte ca unică soluţie de protest asasinatul în masă, înseamnă că trăim cu adevărat într-o lume dementă.
Norvegia este una dintre cele mai prospere ţări din lume. Resursele de petrol pe care aceasta le controlează fac ca nivelul de trai să fie extrem de ridicat şi ajută în mod substanţial buna funcţionare a instituţiilor democratice ale statului. Având o dinastie recentă (de la începutul secolului al-XX-lea, atunci când regatul Norvegiei a fost proclamat) şi extrem de populară, cu un comportament cu adevărat democratic, deschis către societate, Norvegia este astăzi o ţară stabilă şi cât se poate de liniştită. Este un loc în care convulsiile sociale aproape că lipsesc, este un loc cu emigraţie sensibil redusă faţă de alte ţări europene, este locul în care se află Institutul Nobel, cel care acordă anual premiul Nobel pentru pace.
Autorul atentatului de săptămâna trecută este un om format în această societate stabilă şi liniştită, un om care şi-a trăit întreaga viaţă într-o lume ce nu cunoaşte de fapt problemele cotidiene de supravieţuire. Eram obişnuiţi să ne explicăm terorismul internaţional prin lipsuri, frustrări, conflicte religioase, exploatare şi mizerie. Iată însă că realitatea este cu totul alta. Şi asta în primul rând pentru că, în cazul atentatului de la Oslo, nu cred că este vorba despre acţiunea criminală a unui individ motivat de resentimente personale. Este cu mult mai mult decât atât, este foarte probabil vorba despre demenţa unui individ nemulţumit de ordinea din societatea în care trăieşte, este vorba despre o demenţă justificată social şi ideologic. Atentatorul nu iubea deloc partidul de guvernământ din Norvegia, începând cu primul ministru şi terminând cu cei mai tineri militanţi ai acestei grupări.
De fapt este astăzi destul de clar că autorul atentatului de la Oslo, în mod fundamental un om de dreapta, detesta mişcările islamiste şi orice formă de manifestare a acestora. Ar fi o exagerare să ne imaginăm că anti-islamismul său explica atentatul, dar este din ce în ce mai evident că nu suntem siguri nicăieri pe planetă, atâta vreme cât atentatele încep să aibă astăzi autori din ce în ce mai diferiţi, de la separatişti interesaţi în autoguvernarea propriilor lor provincii, la islamiştii participanţi ai jihadului, chiar mai departe decât atât, la fascistoizi care îşi doresc o lume pură şi încă mai bine organizată decât este în statele în care ei trăiesc.
Ce putem face? Cum poate societatea interveni? Cum poate statul interveni? Eu cred că dincolo de construirea unui sistem de securitate tot mai sofisticat şi tot mai eficient, esenţială este astăzi cooperarea globală a serviciilor specializate. Altminteri, numai hazardul ne mai poate salva.
"Dacă într-un stat democratic un individ găseşte ca unică soluţie de protest asasinatul în masă, înseamnă că trăim cu adevărat într-o lume dementă.“
Recomandările noastre
