Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > SENATUL EVZ: Masoturism şi sadonaivitate la Roşia Montană
SENATUL EVZ: Masoturism şi sadonaivitate la Roşia Montană

SENATUL EVZ: Masoturism şi sadonaivitate la Roşia Montană

Mai avem de primit doar acordul de mediu, ne-a întâmpinat o tânără domnişoară (frecându-şi mâinile de bucurie) în centrul localităţii Roşia Montană. Un centru aflat în paragină, cu două excepţii: o clădire administrativă a companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) şi Muzeul Minier.

N-ai nevoie de multă imaginaţie ca să-ţi închipui cum era aici în urmă cu o sută sau două sute de ani. Clădirile vechi te lasă să ghiceşti câte ceva din gloria de odinioară. În piaţeta din centru, dacă ţii ochii întredeschişi, parcă vezi forfota vechilor mineri şi a târgoveţilor. Îţi poţi imagina poveşti cu căutători de aur şi averi spulberate la jocuri de noroc, pe băutură sau pe femei.

Am fost la Roşia Montană. Eram curios să văd cu ochii mei cum e acolo. Am văzut rapoarte, studii, frânturi de contract, am văzut fotografiile lui Remus Suciu şi am citit articolele colegilor mei Mihai Şoica şi Ciprian Iancu şi excelentul reportaj al lui Dan C. Mihăilescu, publicat în urmă cu un an de EVZ.

Dar nu fusesem acolo. Aşa că m-am dus. Printre altele, şi la îndemnul bossului de la RMGC, care îi trimite la Roşia Montana pe toţi aceia care se pronunţă public împotriva proiectului. De ce îi trimite? Probabil pentru a-i convinge că oamenii locului, într-o proporţie incredibil de mare, sprijină proiectul. Dar asta ştiam, iar acum aveam s-o văd cu ochii mei.

Am ajuns pe la ora prânzului, pe un drum care se strecoară printre dealuri. Veneam dinspre Brad, o altă zonă auriferă a munţilor Apuseni. Eram deci obişnuit cu peisajele care îţi taie respiraţia pentru a ţi-o reda, apoi, cu graţie. Tot ce e făcut de Dumnezeu e minunat. Tot ce e făcut de om e în paragină.

Am intrat în localitatea Roşia Montană cu convingerea că Octavian Goga n-a avut nevoie de inspiraţie pentru celebrele versuri "Munţii noştri aur poartă/Noi cerşim din poartă-n poartă"; le-a primit de-a gata, la faţa locului.

E greu de priceput de unde atâta sărăcie la oameni care trăiesc în mijlocul unor locuri frumoase şi bogate. Am mai spus-o, şi am avut această impresie puternică la Roşia Montană: nu e sărăcie, e sărăcire! Cel puţin după anul 2002, de când zona a fost declarată "industrial minieră", nicio investiţie n-a mai fost permisă – nici în alte mine, nici în agroturism. Totul, în aşteptarea proiectului-minune al RMGC.

"Dacă se implementează proiectul, suntem salvaţi!", cred sincer cei mai mulţi locuitori din Roşia Montană. "Vor veni mulţi turişti, se vor face multe pensiuni, că doar trebuie să şi înopteze undeva, nu?". Persoana din faţa mea, de o naivitate abisală, chiar crede că turiştii vor da năvală "să vadă cum se face exploatarea, că sunt curioşi". Faptul că vor fi mutaţi munţi cu camionul (23 de basculante de 150 t vor circula prin localitate 365 de zile pe an, 24 de ore din 24!), e doar un detaliu – ce le pasă turiştilor de zgomot, de praf? Ei sunt "curioşi"! Şi după? "După, vor veni să vadă cum s-a făcut ecologizarea zăcământului."…

Oamenii ştiu ceea ce li se spune. Pe site-ul RMGC e un capitol dedicat "viitoarei zone turistice" şi e pomenită noţiunea de "turism minier". Acest gen de masoturism li se pare plauzibil oamenilor din Roşia Montană; pentru ei, orice promisiune, oricât de gogonată, e ceva mai bun decât ceea ce n-au acum.

Vehemente şi numeroase până în urmă cu doi ani, criticile faţă de proiectul RMGC de exlpoatare a zăcământului aurifer s-au împuţinat odată cu formidabila ofensivă de promovare Naumovici (care ar urma să se aleagă pentru asta, a calculat Mihai Goţiu, cu 2,15 milioane de euro). Criticile, mă refer la cele serioase, argumentate, bazate pe cifre, au fost făcute în special de pe poziţii ecologice, economice, istorice şi arheologice. Călătoria la faţa locului mai dezvăluie ceva: dimensiunea uriaşă a manipulării. Nu ştiu câţi oameni au fost cumpăraţi ca să spună cât de profitabil e proiectul sau să tacă; par să fie mulţi şi în poziţii-cheie (probabil că în România preţul e mic). Dar ştiu că mii de oameni din zona Abrud-Roşia Montană au fost prostiţi în faţă. Pe sărăcia lor (indusă) şi pe disperarea lor se joacă o carte cu nouă zerouri. Zerourile sunt pentru ei.