Mai multe, şi diverse, sunt evenimentele interne demne de a fi comentate săptămâna aceasta.
Primul este fără îndoială reluarea bătăliei pentru Roşia Montană în context politic mult mai tensionat decât altădată. Dacă în trecut grupurile ecologiste, ONG-urile şi reprezentanţii unor foruri academice erau adversarii principali ai proiectatei exploatări, astăzi nu se mai poate distinge între bunele intenţii şi demagogia politică: Roşia Montană a devenit, dintr-un subiect civic, nobil şi demn de toată atenţia cetăţeanului interesat de o ţară verde şi curată, încă o armă politică folosită, pro sau contra, de cei mai venali dintre demnitarii noştri (Adrian Năstase a ajuns să militeze pentru salvarea Roşiei Montane!). Eu nu fac aici decât să avertizez încă o dată, cum am mai făcut-o de zeci de ori: aprobarea acestui proiect este o armă cu două tăişuri care se va întoarce, mai curând sau mai târziu, asupra celui care, partid sau persoană, şi-a pus semnătura pe document. Un consilier prezidenţial din UDMR, conştient de acest lucru, şi-a dat deja demisia. Vor urma şi alţii. Roşia Montană e dinamită pură în politica românească de azi. Multora le va exploda în faţă. Mai este de discutat decizia guvernului Boc de a elimina subvenţionarea energiei termice pentru populaţie şi de a o înlocui cu ajutoare pentru familiile cele mai sărace. Prin asta înţelegându-se familiile sub un anumit venit şi care nu posedă bunuri electrocasnice mai costisitoare. Această măsură poate fi văzută ca o continuare a politicii de austeritate în timp de criză a guvernului Boc, veşnic aflat în căutarea unor surse de bani, sau ca o nouă lovitură dată, de pe poziţii de dreapta, statului asistenţial. Se pune aici, oricum am lua-o, aceeaşi întrebare ca şi-n cazul Roşiei Montane: merită? Dincolo de corectitudine sau incorectitudine, vor fi consecinţe pozitive pentru noi toţi? Aparent, da. Vor veni mai mulţi bani la bugetul de stat, sistemul asistenţial va mai fi asanat pe o porţiune a lui, săracii vor fi mai departe ajutaţi. Da, dar... în România sărăcia în sensul vieţii sub limitele decente, civilizate, ale traiului omenesc, depăşeşte cu mult sfera "celor mai săraci" ce vor fi ajutaţi. Sărăcia este endemică în România, ea afectează cel puţin două familii din trei, adică exact pe cei ce primeau până acum subvenţiile pentru agentul termic. Nenumărate familii, pentru că au un amărât de frigider, nu vor primi ajutor nici dacă au venituri sub pragul prevăzut de lege. Prin urmare, această eliminare a subvenţiilor, care va lovi teribil în lunile de iarnă, va îngreuna şi mai mult viaţa a milioane de oameni, în contextul în care se va plăti pe gigacalorie dublu faţă de iarna trecută. S-a procedat iarăşi excesiv, ca şi în cazul tăierii salariilor, a creşterii TVA-ului, a eliminării sporurilor, a blocării posturilor, a concedierii oamenilor. Ca şi în acele cazuri, m-am întrebat şi acum dacă trebuie să numim politica lui Emil Boc curaj sau nebunie. Curaj, da, căci din perspectivă de dreapta el a fost unul dintre liderii europeni care-au făcut ce trebuia făcut: strângerea curelei până la şira spinării. Şi rezultatele sunt evidente: conform FMI, România s-a descurcat foarte bine pe timp de criză şi se pregăteşte de relansare economică. Dar eu văd că e mereu vechea poveste: iarăşi ieşim din toate gropile şi hârtoapele istoriei tot pe spinarea celor mai săraci şi mai oropsiţi dintre noi. Iar luăm, ca de două sute de ani încoace, aceleaşi zece piei de pe om. Câtă demnitate şi simţ moral mai poate avea un om care e espoliat, mereu şi mereu, luându-i-se tot ce are, în numele dreptei şi-n numele stângii, în numele dictaturii şi-n numele democraţiei deopotrivă? Nu devine el un om abrutizat, pasiv, ambiguu moral, fără orizont, adică exact cetăţeanul pe care nu-l vrem, şi de care totuşi avem parte în proporţie de masă?
Nebunie, da, căci guvernul Boc şi PDL îşi joacă soarta pe muchie de cuţit. Este înţelept din partea acestora să întărâte încă o dată alegătorii împotriva lor? Nu le ajunge câţi susţinători au pierdut? Cei care vor suferi la iarnă vor trece cu arme şi bagaje în tabăra cealaltă, şi de data aceasta nu îndoctrinaţi de vreo Antenă sau Realitate, ci pentru că vor simţi "binefacerile" actualei guvernări pe propria lor piele. Nu-mi place cinismul celor care întind coarda la nesfârşit, întrebându-se când o să se rupă. Nu e nici bine pentru ei, căci coarda se va rupe sigur cândva.
Se vede treaba că, obosiţi de atâta guvernare, actualii miniştri abia aşteaptă înfrângerea de la anul, ca să se mai odihnească puţin...
Recomandările noastre
