Horia-Roman Patapievici: "Calităţile pe care ar trebui să le aibă un europarlamentar român decurg (sau ar trebui să decurgă) din: (a) actuala situaţie a Parlamentului European; (b) viitoarea menire a Parlamentului European; (c) actuala situaţie a spiritului public occidental; (d) actuala situaţie a spiritului public românesc; (e) interesele profunde ale României."
Referitor la (a) & (b). În prezent, Parlamentul European este mai degrabă un club de influenţare şi de lobbying, decât un parlament obişnuit. El tinde, în viitor, să dubleze ori să taloneze competenţele legislative ale Comisiei Europene ori ale Consiliului Uniunii Europene. Este însă un fapt că politicile viitoare ale Uniunii Europene nu sunt elaborate şi nici sancţionate de Parlamentul European. Sentimentul meu este că, atâta timp cât evoluţia instituţională a Uniunii Europene va rămâne în spiritul decizionist al părinţilor fondatori, Parlamentul European nu va egala niciodată prerogativele legislative ale Comisiei şi Consiliului. E de presupus, în mod rezonabil, că rolul său de club de discuţii se va menţine şi în viitor. Parlamentul European va avea, deci, un rol legislativ, dar nu determinant; iar puterea sa de cenzură şi de control asupra executivului Uniunii va rămâne principial limitată.
Referitor la (c). Spiritul public occidental (sau, mă rog, vocile sale cele mai autoritare şi mai credibile) este dominat, în momentul de faţă, de următoarele trăsături: neîncredere în capitalism (tendinţă spre anticapitalism); încredere în puterea statului de a rezolva orice tip de problemă, publică ori privată (tendinţă spre socialism); dezangajare din marea politică (cu notele dominante: antiamericanism; refuzul politicii militante; pacifism; concesii faţă de agresor, indiferent de natura lui); repudierea credinţei în valabilitatea universală ori în superioritatea valorilor europene; repudierea creştinismului.
Referitor la (d). Spiritul public românesc este marcat, azi, de confuzie şi ezitare. Confuzie în ce priveşte identitatea, ezitare în privinţa modului de a fi. Identitatea noastră poate fi văzută ca o succesiune de repudieri programatice ori nostalgice: identitatea noastră orientală a fost programatic abandonată începând cu 1848; identitatea noastră ţărănească a fost nostalgic, progresiv şi neîncetat abandonată începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea; identitatea noastră burgheză şi cosmopolită a fost programatic abandonată începând cu 1948; identitate a noastră socialistă, construită în „anii puterii populare”, a fost programatic abandonată începând cu 1989.
În două sute de ani, am schimbat patru regimuri nu politice, ci mentale: cel oriental-fanariot (până în 1821); cel pe care l-am putea numi „antonpannesc” (1821-1866); cel burghez-cosmopolit (1866-1947); cel socialist-colectivist (1948-1989). Pe cât de omogenă ne e limba, pe atât de compozită identitatea. Nu există un singur popor român între graniţele României, ci mai multe. Etnic, suntem (relativ) uniformi; mental, diferim (uneori enorm). Nu doar stratificaţia cronologică ne separă (geologia istorică a regimurilor mentale), ci şi registrul din care ne luăm reprezentările, aspiraţiile, metaforele identitare ori politice. Aşa cum ne-am alcătuit ca naţiune de cetăţeni dintr-un popor de ţărani (Kogălniceanu) în secolul al XIX-lea, tot astfel ne alcătuim acum (vrând-nevrând), dintr-un popor peticit şi compozit, ca naţiune de tipar european şi substanţă românească. Şi românescul trebuie reinventat, şi europenescul inventat. În acelaşi timp şi cu aceleaşi măsuri.
Referitor la (e). Interesele profunde ale României sunt trei: (I) în politica externă, alianţa occidentală (Uniunea Europeană şi Statele Unite), în datele naţionale care au fost fixate de ultimul discurs ţinut de P.P. Carp în Cameră (18 Decembrie 1915); (II) în politica internă, capitalism, stat de drept, spirit public liberal; (III) în politica socială, susţinerea valorilor tari ale culturii, menţinerea echilibrului între secularizare şi creştinism, stoparea declinului demografic.
Veţi spune: ce au toate acestea de-a face cu europarlamentarul român? Au, pentru că se cere unui parlamentar, în chip dirimant, să nu vadă lucrurile nici în mic şi nici numai sub aspect particular. Cu atât mai mult trebuie să pretindem unui parlamentar care prezintă poporul român în Parlamentul European şi îl reprezintă acolo nu în orice chip, ci anume ca proiect de demos european, să vadă lucrurile în mare, în seriozitatea adevăratului lor format. Orice discuţie privitoare la calităţile cerute de la prezenţa unui parlamentar român în Parlamentul European trebuie întâi de toate să facă explicite premisele şi, deopotrivă, datele constitutive ale agendei pe care acesta este obligat să o servească (măcar că mandatul său nu este imperativ).
Din acest motiv, NU voi vota la alegerile europene din 7 iunie un candidat care: (1) îşi imaginează că se duce la PE să facă legi pentru Europa ori va dori să profite de poziţia lui acolo pentru a impune României, dinafară, regulamente şi directive pe care a eşuat să i le impună, ca legi, cât timp a fost parlamentar în parlamentul naţional; (2) se va lăsa în mod oportunist dus de valul anticapitalist, antiamerican, socialist, anticreştin şi corect politic, care domină azi spiritul public european (George Steiner vorbea în 2004 de „abjecta categorie a corectitudinii politice”); (3) este lipsit de o înaltă sensibilitate etică referitoare la punctul (d); (4) este lipsit de un înalt simţ de răspundere faţă de datele expuse la punctul (e).
Europarlamentarul pe care îl voi vota va trebui să aducă o voce românească în chestiuni internaţionaliste şi una europeană în chestiuni româneşti. Dar nu europeană în sensul oportunist şi birocratic de astăzi, ci europeană în sensul părinţilor fondatori ai Uniunii Europene, de care va trebui să se lase inspirat, ghidat şi, cât se poate de concret, sfătuit. Va trebui, deci, să îi citească. Iar vocea românească va trebuie să nu fie vocea „patriotului naţional”, ci vocea subtilă a celui care e conştient de dramatismul chestiunii naţionale.
(săptămâna viitoare voi oferi portretul unui europarlamentar, aşa cum NU trebuie să fie el)
Recomandările noastre
