Primarul Sorin Oprescu şi-a tras duminică emisiune la Realitatea TV, unde să poată vorbi neîntrerupt de răuvoitori despre cum îl călăreşte pe el guvernul, cum nu-i dă bani să facă stadioane şi autostrăzi suspendate de care a văzut el în China cea dezvoltată şi civilizată etc.
Iar pentru ca impactul vizual să fie maxim, discuţia avea loc pe noua arenă în lucru a Stadionului Naţional, invitaţi fiind şi nişte trepăduşi de la federaţia de fotbal, să se dea de ceasul morţii ce mare ruşine va păţi România dacă stadionul în chestiune nu va fi gata să găzduiască nu-ş ce meci de anvergură mondială în 2012.
Cum ar veni, un fel de bate şaua să priceapă iapa - iapa în chestiune fiind dv, şi cu mine, plebea contribuabilă, care pentru onoarea îndoielnică de a găzdui în oraş paranghelia fotbalistică aranjată de cooperativa lui Mircea Sandu şi Mitică Dragomir, ar trebui să ne simţim şi să acceptăm sporirea devizului de lucrări de la 150 la 300 de milioane de euro. Adică să ecartăm preţul a patru-cinci spitale de urgenţă nou-nouţe, la standard modern, de care România după revoluţie a construit fix zero.
Politic vorbind, sceneta televizată urma o linie narativă simplă, pentru proşti, cu personaje bine conturate: Oprescu vrea să facă sclipitorul stadion şi să se dea mare cu el la anul, în alegerile locale; iar madam Udrea, care ar dori poate să candideze şi să câştige ea Primăria Capitalei, dar de scorpie ce este în general, i-a tăiat subvenţia promisă de la guvern. Scopul discuţiei nefiind acela de a lămuri ceva, nimeni nu l-a întrebat pe deţinătorul de prune în gură de la federaţie, organism privat, de ce nu construiesc chiar ei stadionul, extrabugetar, printr-un împrumut garantat cu veniturile viitoare, cum se face în toată lumea. De partea cealaltă, şeful pâlcului de trepăduşi PDL ce formează majoritatea în Consiliul General a fost trimis să apere cauza partidului şi să justifice tăierea fondurilor pentru proiectele lui Oprescu. Ceea nici n-ar fi fost greu dacă în chestiune ar fi fost doar Stadionul Naţional: acesta n-ar fi trebuit niciodată făcut ca lucrare publică cu bani 100% de la buget, din moment ce va găzdui diverse activităţi generatoare de venit, deci se preta unei scheme de creditare. Din păcate, din exces de zel politic şi emoţie explicabilă, consilierii majorităţii n-au ascultat bine ce le-a transmis d-na Udrea pe firul scurt şi au ras la începutul lui martie toate investiţiile propuse de Oprescu pentru bugetul pe anul acesta al Bucureştiului: nu doar pe cele tâmpite (ca stadionul) sau de neam prost, scoase din pălărie (precum amenajarea malurilor Dâmboviţei cu crâşme şi jardiniere plutitoare), dar şi pe cele utile. Şi uite aşa, că la noi nu se poate discuta ca oamenii, ci doar cu ciomagul pe masă, au căzut la pachet cu bazaconiile opresciene şi alte proiecte necesare, care nici nu costau aşa mult: harta acustică a Capitalei; finanţarea Planului Integrat de Dezvoltare Urbană a centrului istoric; concursurile de soluţii pentru amenajarea pieţelor Unirii, Universităţii şi Victoriei etc. Cu alte cuvinte, după ce ani de zile ne-am luptat să convingem autorităţile că reconfigurarea unor străzi şi pieţe nu se face după cum îi taie capul pe edili, ci după un concurs cu jurii şi punctaje, deschis tuturor arhitecţilor care au idei - şi publicului pentru consultare - iată că acum se taie politic bugetele pentru aceste concursuri chiar când era cât pe-aci să ne apucăm şi noi de o treabă ca lumea.
Cel mai mult mă tem pentru Piaţa Universităţii, unde deja se sapă la parcarea subterană. Deci lucrările vor merge înainte fără ca să aibă cineva un plan pentru amenajarea la suprafaţă când subteranul va fi gata. Probabil vom pune repede nişte pavele calitatea III din epoca Viorel Lis, trei chioşcuri de tablă şi vom da drumul la maşini ca şi înainte, pe motiv că aşa solicită riveranii, adică cele două tripouri unde se spală bani şi BCR-ul central. De asemenea, luminaţii din majoritatea PDL au mai tăiat banii pentru finalizarea reabilitării complexului Curtea Veche, ca şi pentru revizuirea şi întărirea regimului tehnic al construcţiilor supuse autorizării în zonele protejate şi în zonele de protecţie ale monumentelor. Şi ca să se vadă frumos, au băgat sumele în subvenţia la căldură şi transport în comun, ca să se vadă ce grijă au ei de popor, întârziind astfel cu încă un an reformele. Dar cred că Oprescu nici n-a suferit prea mult, că pe el monumentele şi zonele vechi ale oraşului oricum îl cam încurcă în programul de transformare a Bucureştiului în micul Beijing.
Dacă mă gândesc însă cum bugetează guvernul însuşi în vreme de criză, scornind peste noapte programe naţionale-mamut doar pe baza inspiraţiei miniştrilor săi cu minte fresh şi odihnită - ce consultări, ce studii de impact, ce bugetare multianuală? pui deştul pe hartă şi zici, aici se va face X - precum cele cu casele pentru specialiştii rurali, nu pot decât să constat că această coliziune Oprescu-Udrea e doar un episod de fericită întâlnire a tusei cu junghiul.
Recomandările noastre
