Pentru USL, momentul deplasării la tribunal, adică al topirii dreptei bugetare a lui Crin Antonescu în stânga hrăpăreaţă a trioului Iliescu-Năstase-Ponta, pare să fi însemnat un sfârşit, nu un început de drum.
Pe cât de agitaţi păreau în perioada când s-au pus bazele alianţei, pe atât de taciturni au devenit după. Nici nu prea aveau, de fapt, ce să comunice, de vreme ce singurul lucru care-i uneşte (în afara apartenenţei lui Antonescu la mentalitatea stângii resentimentare) e ura faţă de Traian Băsescu.
Doctrinar, e cam puţin, şi cu totul insuficient pentru a-i convinge pe bugetari că le asiguri salarii regeşti. După ce şi-au împărţit funcţiile, sau retras în bârlogurile tradiţionale, culcându-se pe laurii sondajelor de opinie plătite cu bani grei.
Că sondajele - chiar atunci când nu sunt măsluite - au un efect pervers, e bine ştiut. Liberal-patricienii şi pesedeii au toate motivele să-şi dea palme pentru imprudenţa de-a fi făcut public un sondaj care-i dădea câştigători cu şaizeci şi şase la sută. Las’ că predicţia e gogonată de tot.
În plan imediat, ea a avut însă o consecinţă care s-ar putea să năruie edificiul de iluzii al celor doi veleitari - Antonescu şi Ponta - care se văd deja stăpâni peste ţară. Nu mă mir de incapacitatea lor de a anticipa mişcările pe tabla de şah politică (inteligenţa nu-i dă afară din casă.) Mă mir însă că nici măcar vulpoiul Iliescu n-a sesizat cum uslaşii intră singuri cu beregatele în laţ.
Cruciaţii liber-cugetători s-au gândit la toate, mai puţin la faptul că ajungând la un procentaj de peste cincizeci la sută din voturi nu vor mai avea nevoie de unguri la guvernare. Nu şi-au imaginat că udemeriştii vor deveni reticenţi să cumpere pielea ursului din pădure, când au asigurată căldura a încă doi ani de guvernare. Acesta e secretul întăririi prin semnătură, până în 2012, a alianţei guvernamentale.
UDMR-ul şi-a dat seama că nu reprezintă, pentru uslaşi, decât un fel de "proiect Johannis II", bun de folosit - fără nicio garanţie serioasă pentru viitor - exclusiv la dărâmarea guvernului. Dacă n-ar fi comis această gafă de proporţii, dacă n-ar fi, de fapt, atât de proşti, uslaşii ar fi putut spera în destabilizarea guvernului şi în sporirea confuziei (oricum, suficient de mare), de care să profite şi să facă paşi decisivi pentru acapararea puterii. Aşa, au dat OK-ul unui guvern care nu se mai simţea prea bine în propria piele, oferindu-i pe tavă, pentru încă doi ani, puterea. Iar în doi ani se pot întâmpla multe. În doi ani, economia şi-ar putea reveni. Guvernul ar avea la dispoziţie suficiente resurse pentru a "cointeresa" o populaţie dependentă de pomeni. În doi ani, după ce vor cădea câteva din capetele celor care au indus starea de război civil (la Vîntu şi la Voiculescu mă gândesc, dar nu numai la ei), pe un fond de linişte, e posibil ca lumea să înceapă să judece cu propria minte, şi nu cu isteriile lui Chucky Antonescu şi infantilismele lui Ponta. În doi ani, probabil că mulţi penelişti vor găsi curajul să spună ce cred cu adevărat despre dictatorul pe care şi l-au pus în frunte. Ştiu că există, la liberali, o stare de agitaţie, ştiu că mulţi lideri locali sunt deja călcaţi în picioare de "aliaţii" pesedei. Antonescu şi-a asigurat, în primul an de mandat, sprijinul veteranilor din partid, de la Radu Câmpeanu şi Dinu Zamfirescu la Quintus. În schimb, vocile tinerilor au amuţit cu totul. Dar asta nu înseamnă că oamenii cu suprafaţă ai partidului sunt încântaţi că dictatorul plin de ifose va juca, sacrificând totul, cartea ambiţiei personale.
Personalităţi ale partidului au început, după perioada de năuceală, să articuleze critici deloc convenabile direcţiei sinucigaşe imprimate de Antonescu. Pe lângă cei patru "disidenţi" de la linia aservirii PNLului intereselor pesediste, Vosganian, Orban, Tăriceanu şi Adriana Săftoiu, un alt membru de partid contestă, cu vehemenţă sporită, politica iresponsabilă a lui Antonescu.
Într-un interviu de la sfârşitul săptămânii trecute, Marius Oprea spunea: "Nu plec din PNL. Să îşi dea ei seama că au fost tâmpiţi când s-au asociat cu securiştii. Pentru că asta au făcut. Fiindcă e vorba aia: «Te faci frate cu dracul până treci puntea». Însă mi-e teamă că această frăţie cu dracul nu va duce spre o cale bună. PNL-ul îşi pierde identitatea prin aceste tipuri de alianţe bătând palma cu tot felul de activişti şi securişti. [...] Să construieşti o asemenea caracatiţă, o struţocămilă politică numai pentru a-l da jos pe Băsescu, cu care nu sunt bun prieten, mi se pare straniu şi trist. Pe termen scurt, fără îndoială PNLul are de câştigat, pentru că va reveni la guvernare. Dar cu ce preţ? Pe termen lung, s-a terminat cu o dreaptă reală în România. Dreaptă care va fi confiscată de PDL, care fără îndoială va şti să îşi afişeze din ce în ce mai radical profilul aşa-zis popular, deşi nu ştiu câţi oameni de dreapta sunt în PDL. Practic, nu mai există dreaptă autentică în România, în urma acestei alianţe. [...] Treptat, din cauza unor interese meschine, politicianiste, pentru o întoarcere la guvernare, la caşcaval, duc la distrugerea identităţii PNLului. Pe termen mediu şi lung, partidul are foarte mult de pierdut. Riscăm să se întâmple la fel ca în 1992, când PNL-ul s-a asociat la guvernare cu PDSR-ul. Perioadă după care partidul a dispărut." Nimic de adăugat.
Recomandările noastre
