Telegrama diplomatică pe care o publicăm astăzi reprezintă unul din documentele descoperite de EVZ în arhivele ce conțin documente, clasificate până acum câțiva ani ca fiind secrete, fiind vorba de consultări la cel mai înalt nivel. Din lectura acesteia se vede clar că părerea francezilor era că Uniunea Sovietică nu va depăși cadrul conflictului cu Cehoslovacia, fiind exclus un atac asupra Iugoslaviei. În privința României se estima o creștere a presiunii fără a se ajunge la măsuri militare. O estimare care se va dovedi corectă, pe care o vom completa în zilele următoare și cu alte documente din arhivele diplomației britanice. Cine este personajul principal al acestui document a cărui discuție cu C.M. James, diplomat britanic aflat la post în ambasada de la Paris, este reprodusă cu fidelitatea specifică diplomaților? Este unul din responsabilii francezi în privința URSS, un expert de a cărui părere erau foarte interesați supușii Majestății Sale. Jacques Andréani (1929-2015) era un diplomat de carieră, ambasador, absolvent al Institutului de Studii Politice din Paris și fost student al Școlii Naționale de Administrație (ENA). La ieșirea din ENA, a ales cariera diplomatică. A fost imediat numit secretar al ambasadei la Washington, unde a rămas timp de cinci ani, iar de acolo, după un stagiu la Paris pentru a învăța limba rusă și a studia problemele din Europa de Est, a fost repartizat la ambasada din Moscova. A fost acolo în cele mai dificile perioade ale Războiului Rece (construirea Zidului Berlinului, criza din Cuba din 1962). După Moscova, s-a întors la Paris, responsabil, mai întâi de Uniunea Sovietică, apoi de relațiile cu toate țările comuniste din Europa. În 1970 s-a alăturat delegației franceze la NATO în calitate de Reprezentant Permanent Adjunct. Din noiembrie 1972 până în august 1975 a condus delegația franceză la discuțiile preliminare la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) de la Helsinki, apoi la CSCE însuși la Geneva. Din 1975 până în 1979 a fost director al Europei la Ministerul Afacerilor Externe. Ulterior a fost ambasadorul Franței la Cairo și Washington. Intertitlurile aparţin redacţiei.

„Uniunea Sovietică a încercat să oprească cu degetul o scurgere de apă din baraj”

Telegrama este redactată pe 13 octombrie 1968, adică la mai puțin de două luni după invadarea Cehoslovaciei, din 20 august, de către trupele a cinci țări din Pactul de la Varșovia.

„Intervenția militară sovietică a căzut ca un mare șoc pentru francezi”

Confidențial Ambasada Marii Britanii Paris 13 octombrie 1968

L-am sunat ieri pe Jacques Andréani, responsabilul pentru afacerile est-europene de la Quai d’Orsay și l-am întrebat cum au privit francezii evoluția crizei din Cehoslovacia.

Andréani a spus că primul lucru pe care trebuie să-l admită a fost faptul că francezii s-au înșelat în legătură cu evaluarea intențiilor sovietice. Și-a amintit că în timpul ultimei nostre discuții (scrisoarea mea 3/14 din 12 august către Makins) mi-a spus că avea un optimism rezonabil cu privire la capacitatea liderilor cehoslovaci de a gestiona criza din relația lor cu Uniunea Sovietică. Intervenția militară sovietică a căzut ca un mare șoc pentru francezii experți în afacerile sovietice și est-europene. Dintr-o poziție, cumva, de mai mare optimism decât a experților din alte țări din Europa de Vest cu privire la viitorul evoluției proceselor în Uniunea Sovietică și în alte țări din Europa de Est, el a ajuns acum la o părere mai sumbră și mai pesimistă.

Am spus că era cu siguranță de neconceput ca unele dintre schimbările care au avut loc în Uniunea Sovietică să fie suprimate de deciziile politice și militare de felul celor care au avut loc în ceea ce privește Cehoslovacia. Pentru a folosi ipocrita expresie sovietică, „viața însăși” se va dovedi cu siguranță mai puternică decât structura comunistă actuală. A fost de acord, dar a spus că principala diferență era că la un moment dat el credea că acest proces va avea loc într-un ritm pașnic și mai mult sau mai puțin ponderat. Acum el crede că Uniunea Sovietică și sistemul socialist în general, în Europa de Est cu siguranță, ar putea fi supus unor bulversări violente. Cât timp poate spera cineva să țină supusă Germania de Est (RDG – n.r.)? Ce va face Uniunea Sovietică când va vedea începutul unui sistem mai democratic născându-se sub succesorul lui Ulbricht?

„Polonezii s-au comportat, în timpul crizei, mai rău decât ruşii”

Am întrebat dacă toate acestea înseamnă că ar putea exista o schimbare în politica franceză. Nu mi-a răspuns direct, dar mi-a spus că politica franceză cu siguranță a evoluat. Înainte de invazia Cehoslovaciei și imediat după aceea, răspunsul francezilor a fost destul de slab, așa cum într-adevăr a fost și cel al Statelor Unite și, într-o măsură mai mică, cel al Marii Britanii. (Lam corectat în această privință și am spus că a fost convocată în mod special Camera Comunelor pentru a adopta o moțiune care să condamne invazia sovietică; acest lucru nu a fost un răspuns moale, potrivit standardele britanice). Dar atitudinea franceză se radicalizează acum. Nu a văzut nici o posibilitate de destindere reală cât timp trupele sovietice ocupă Cehoslovacia.

 L-am întrebat ce înseamnă acest lucru, din punct de vedere practic. Mi-a spus că schimburile culturale vor continua pentru perioada următoare; și că va exista o continuare a comerțului și a unor relații tehnice. Cel mai sensibil gen de relații, cum ar fi vizita unei escadrile navale franceză în Uniunea Sovietică și vizita unor ofițeri sovietici în Franța nu va mai avea loc. De asemenea, vizita lui Gomulka, programată pentru toamnă, a fost definitiv anulată. Totuși, Franţa a pus atât de mult efort în schimburile sale culturale, atât de multă energie a fost cheltuită făcând contacte cu intelectualitatea, în special în Uniunea Sovietică și în Polonia, încât ei ar fi reticenți să le oprească brusc. Dar chiar și în acest caz, cu continuarea ocupației Cehoslovaciei, inevitabil unele reduceri trebuie să aibă loc.

El a spus că francezii au fost în special dezamăgiți de polonezi. Aceștia s-au comportat, în timpul crizei, mai rău decât ruşii. Presa poloneză a denaturat sau eliminat declarațiile franceze în privința crizei întrun mod mult mai rău decât ziarele sovietice.

„Manevre ale Pactului de la Varșovia pe teritoriul României pentru a pune România la respect”

L-am întrebat pe Andréani care este evaluarea lui în privința ameninţării sovietice asupra României şi Iugoslaviei. A spus că el crede că Uniunea Sovietică va recurge la toate mijloacele, cu excepția unei intervenții militare directe, dar fără a exclude manevre ale Pactului de la Varșovia pe teritoriul României pentru a pune România la respect. Liderii sovietici, care au riscat enorm până acum, nu vor face niciun pas înapoi. Logica întăririi disciplinei în lagărul socialist a fost aceea ca situația României să devină din ce în ce mai greu de tolerat pentru ei (românii – n.r.). Francezii au avut deja informații că Uniunea Sovietică a făcut eforturi pentru răsturnarea lui Ceauşescu. (Nu mi-a fost clar dacă este vorba de o încercare recentă sau de o tentativă făcută înainte de criza cehoslovacă; cred că este mai degrabă vorba despre ultima variantă).

 În ceea ce priveşte Iugoslavia, ştia că iugoslavii erau îngrijorați, dar a fost de acord cu evaluare generală că, întrucât Iugoslavia nu era considerată de Uniunea Sovietică parte din lagărul socialist, aceasta din urmă ar înțelege că un atac militar din partea sa ar duce conflictul la un alt nivel de provocare.

El a spus că, din anumite puncte de vedere, situaţia internaţională a devenit acum mult mai precară decât era în timpul lui Stalin. Cu Stalin ştiai, până la un punct, care este situația. Dar cu o conducere slabă, şi cu presiunile de liberalizare tot mai mari, în special în rândul tinerilor, în Blocul de Răsărit, pericolele unor explozii, ale unor evenimente imprevizibile, au crescut. Spunând acest lucru, el nu a fost în dezacord cu evaluările occidentale asupra intențiilor sovietice, şi anume că invazia Cehoslovaciei nu înseamnă intenţii agresive în afara a ceea ce rușii au considerat a fi sfera lor de influență. Dar situaţia este gravă, pentru că Uniunea Sovietică a încercat să oprească cu degetul o scurgere de apă din baraj. Ei nu vor putea să-l țină acolo pentru totdeauna; şi par prea slabi și prea nesiguri în prezent pentru a face orice altceva. Dacă ar apărea alte scurgeri, ce ar urma în continuare? Indiferent de ceea ce se va întâmpla, următorii câțiva ani vor fi grei.

Am fost șocat de pesimismul lui Andréani. (El este în mod normal, sensibil şi vesel de felul său). Opiniile lui pot reflecta actualul mod de a gândi de la Quai d’Orsay şi de la Elysée, pe care Bernard Ledwidge le-a menționat în scrisoarea sa din 11 octombrie, adresată lui Sammy Hood.

 (C. M. James)

Copii: Cancelariile Sofia

Moscova

Budapesta

București

Praga

Belgrad

Planul sovietic din 1968 de invadare: august – Cehoslovacia; septembrie – România şi, după două-trei săptămâni, Iugoslavia

Invadarea Cehoslovaciei și atitudinea lui Nicolae Ceaușescu de a condamna intervenția militară a cinci țări „surori și prietene” au născut speculația că și România a fost atunci amenințată cu ocuparea. Un document al Consiliului Securității Statului, din 3 august 1968, a fost elaborat cu peste două săptămâni înainte de invadarea Cehoslovaciei. Documentul, care ne-a fost amintit de generalul Aurel Rogojan în contextul serialului nostru, are o poveste interesantă.

El a fost reconstituit după Revoluție, cu ajutorul celui care l-a conceput, Ion Stănescu, un personaj interesant al anilor ceaușismului. Se pare că datele inițiale au fost obținute de la un ofițer polonez care a participat la discuțiile dintre oficialii celor cinci armate invadatoare, sovietică, ungară, estgermană, poloneză și bulgară. Inițial, Ceaușescu nu a crezut informațiile. Apoi, după ce a vizitat Praga, în zilele de 15 și 16 august, s-a liniștit și mai mult, liderul ceh Alexander Dubcek (secretarul general al Partidului Comunist din Cehoslovacia și inițiatorul reformelor numite „Primăvara de la Praga”) spunându-i că „situația nu va fi escaladată”.

Câteva zile mai târziu, când Praga a fost ocupată, Ceaușescu s-a convins că invadarea României nu era chiar o poveste, ci o variant reală luată în calcul de sovietici.

Iată documentul:

Date şi informaţii privind pregătirea intervenţiei Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia, România, Iugoslavia şi Austria

REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA

Strict secret de importanţă deosebită

Exemplar unic

CONSILIUL SECURITĂŢII STATULUI

(Document reconstituit)

Tovarăşului

Nicolae Ceauşescu,

Secretar general al Partidului Comunist Român, Preşedinte al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România,

Raportăm:

S-au obţinut informaţii, confirmate de mai multe surse sigure, din care rezultă iminenţa unei invazii militare a forţelor armate ale U.R.S.S., Bulgariei, R.D. Germană, Poloniei şi Ungariei împotriva Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei „pentru restabilirea ordinii socialiste”.

Hotărârea a fost adoptată în cadrul „Comitetului politic” al şefilor statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, la care au participat numai conducătorii de partid şi de stat care au dat curs invitaţiei lui Leonid Ilici Brejnev să efectueze concediul în Crimeea.

 Imediat după adoptarea hotărârii politice menţionate, L.I. Brejnev i-a convocat pe Yuri Andropov, preşedintele Comitetului Securităţii Statului, mareşalul A. Greciko, ministrul apărării al U.R.S.S. şi mareşalul I.I. Yakubovski, Comandantul şef al Forţelor Unite ale Tratatului de la Varşovia, cărora le-a precizat că:

• deviaţionismul din Cehoslovacia, România şi Iugoslavia a devenit periculos pentru unitatea sistemului mondial socialist;

• conducerile partidelor din ţările respective s-au dezis de marxism–leninism, pe care îl interpretează sectarist, împotriva internaţionalismului socialist;

• Dubcek, Ceauşescu şi Tito nu mai pot fi toleraţi, ei trebuie izolaţi în propriile partide, care să fie ajutate să-şi impună conducători fideli principiilor marxist-leniniste;

• evoluţiile de la Praga, din zilele ce urmează, s-ar putea sa impună restabilirea ordinii prin intervenţia armată a Tratatului de la Varşovia, pentru apărarea cuceririlor socialiste ale popoarelor ameninţate de aventurismul reformator al unor conducători care subminează coeziunea şi securitatea ţărilor socialiste;

• trebuie acţionat neîntârziat în direcţia celor hotărâte.

Datele obţinute suplimentar de sursa noastră din interiorul Statului Major al Comandamentului Forţelor Unite al Tratatului de la Varşovia indică elaborarea planurilor de operaţii pentru acţiuni militare în trei etape: august – Cehoslovacia; septembrie – România şi, după două-trei săptămâni, Iugoslavia, cu luarea în calcul şi a „reparării erorii strategice de retragere militară din Austria”.

Forţa de intervenţie se va baza, în prima etapă, pe cca. 20-23 de divizii sovietice şi câte 1-2 divizii din partea fiecăruia dintre statele participante. Pentru etapa a doua sunt planificate 10-12 divizii sovietice şi câte 2-3 divizii din Bulgaria, Ungaria şi, în rezervă, 1-2 divizii est-germane şi poloneze.

S-au luat măsuri intensificate de control al evoluţiei situaţiei politico-militare şi operative de securitate în toate spaţiile externe, inclusiv de sensibilizare a relaţiilor de sprijin de care dispunem, în vederea obţinerii susţinerii politice la nivel înalt din partea unor şefi de state şi guverne influenţi.

Vom raporta de urmare.

Preşedintele Consiliului Securităţii Statului

Ion Stănescu

Nr. 000189

03 august 1968

 

Citiți în ediția de mâine povestea singurelor zile de presă liberă din cei 45 de ani de comunism