Șeful Mossad, la Washington ca să-i convingă pe americani că „Iranul trebuie să înceapă să plătească”

Directorul Mossad, David Barnea, anunța lumea, săptămâna trecută, că agenția pe care o conduce nu va lăsa Iranul să se înarmeze nuclear.

Săptămâna aceasta, David Barnea se află la Washington. Tot în capitala SUA este și ministrul israelian al Apărării, Benny Gantz. Mesajul celor doi înalți oficiali americani pentru interocutorii lor din Administrația Biden este cel spus limpede și public duminică de premierul Naftali Bennett: „Iranul trebuie să înceapă să plătească”.

David Barnea va dezvălui partenerilor americani noi informații în privința Republicii Islamice Iran, a relatat postul public de televiziune al Israelului, stat care consideră că acordul nuclear negociat în 2015 între marile puteri și Iran este intolerabil.

Directorul Mossad, declarase săptămâna trecută, la o ceremonie în care 12 agenți ai serviciului de spionaj pe care-l conduce au primit titluri de excelență, că agenția pe care o conduce nu va lăsa Teheranul să se înarmeze nuclear.

Cele mai importante 500 de companii, în Capital. Acum la chioșcuri și online pe edituradecarte.ro

Mocănița de pe Valea Vaserului. Un loc de poveste în Maramureș

Cascadă cu 166 de centrifuge avansate

Puterile europene și SUA au catalogat neserioase propunerile negociatorului iranian făcute la Viena săptămâna trecută, care a avut mai multe pretenții decât fosta administrație a președintelui iranian Hassan Rohani, în luna iunie.

Directorul Mossad-ului va dezvălui, la Washington, recentele informații în privința Iranului. În presa israeliană se comentează că Republica Islamică deține suficient uraniu îmbogățit la un nivel superior pentru a dezvolta capacități militare.

Agenția Internațională pentru Energie Atomică a dezvăluit, tot săptămâna trecută, că Iranul, în uzina de la Fordow, în subteran, a pus în funcțiune o cascadă cu 166 de centrifuge avansate pentru îmbogățirea uraniului.

Statele Unite au acuzat, în urmă cu câteva zile Iranul că blochează negocierile de la Viena privind actualizarea acordului nuclear din 2015, după ce o nouă rundă de discuții s-a încheiat fără rezultate, pentru că iranienii au venit cu pretenții suplimentare.

Teheranul a dat înapoi de la înțelegerile la care s-a ajuns în negocieri în luna iunie și și-a continuat activitățile de îmbogățire a uraniului în timpul negocierilor.

Episodul Natanz

Pe 11 aprilie 2021, șeful Organizaţiei pentru Energie Atomică din Iran (OIEA), Ali-Akbar Salehi, descria drept „terorism nuclear" un incident electric înregistrat în timpul dimineţii la instalaţia iraniană de îmbogăţire a uraniului din Natanz.

Într-un comunicat difuzat de televiziunea de stat, Salehi a îndemnat comunitatea internaţională şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) să „acţioneze împotriva acestui terorism nuclear" şi a avertizat că ţara sa „îşi rezervă dreptul de a lua măsuri împotriva autorilor săi”.

Comunicatul de presă nu acuza niciun grup sau stat pentru atac şi nu oferea nicio indicaţie a stării instalaţiilor în cauză.

În aceeași zi, mai devreme, purtătorul de cuvânt al OIEA, Behrouz Kamalvandi, anunţa că în cursul dimineţii s-a produs o „pană de curent" de origine suspectă la uzina de îmbogăţire a uraniului din Natanz, unul dintre principalele centre ale programului nuclear al Iranului, unde cu o zi înainte fuseseră lansate noi cascade de centrifuge interzise de acordul nuclear iranian din 2015.

În Natanz, o instalaţie de aproximativ 100.000 de metri pătraţi construită la opt metri sub pământ, avusese loc și o explozie pe 2 iulie 2020, într-o sală de asamblare a centrifugelor avansate, catalogată la momentul respectiv drept „sabotaj”.

Apoi, posturi de televiziune israeliene anunțau că, potrivit unor „surse din servicii secrete occidentale”, întreruperea nu a fost un accident, ci s-a datorat unui atac cibernetic israelian efectuat de Mossad şi a cauzat pagube semnificativ mai mari decât cele raportate de autorităţile iraniene.

„Sioniştii vor să se răzbune din cauza progresului nostru în maniera de ridicare a sancţiunilor... ei au afirmat public că nu vor permite acest lucru. Dar noi ne vom lua revanşa în faţa sioniştilor'”, replica în ziua următoare ministrul de externe iranian Mohammad Javad Zarif, care a promis răzbunare.

Scurtă istorie a lungului program nuclear iranian

Șahul Mohammad Reza Pahlavi, ce dorea consolidarea unui Iran laic și modern,  a dat verde, în 1967, să se înființeze Centrul de Cercetare Nucleară Teheran (TNRC), dotat cu un reactor american alimentat periodic de către SUA cu uraniu îmbogățit, centrul fiind condus însă de Organizația Energiei Atomice a Iranului (AEOI).

Dar, în 1970 Iranul a devenit parte a Tratatului de Neproliferare Nucleară (TNP), prin care își asuma în mod oficial faptul că nu va dezvolta un arsenal nuclear și că va accepta cooperarea deplină cu Agenția Internațională a Energiei Atomice (AIEA), recunoscând cele cinci puteri nucleare, membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU (SUA, Rusia, China, Franța, Marea Britanie), drept puterile nucleare dominante.

Proiectul nuclear agreat de șah prevedea construirea a 23 de stații nucleare, bazându-se în principal pe sprijin american, stațiile trebuind finalizate până în jurul anului 2000.

Republică Islamică

Însă, șahul Mohammad Reza Pahlavi a fost nevoit să părăsească țara, fiind proclamată Republică Islamică Iran, care, în contextul războiului irakiano-iranian (1980-1988), a început să considere reluarea programului nuclear drept esențială.

La începutul anilor 1990, Iranul bătea palma cu Rusia, punând bazele unei organizații comune de cercetare în domeniul nuclear, numită „Persepolis”.

La începutul anilor 2000, AIEA considera că programul nuclear iranian include o serie de activități ilegale, atent ocultate de Teheran.

În 2003, experții AIEA au primit permisiunea să inspecteze centralele de la Natanz (necunoscute până atunci mediului internațional) în februarie, iar în august au fost descoperite primele urme de uraniu îmbogățit în câteva centrifuge, confirmându-se astfel suspiciunile.

Minciuna Iranului fusese dovedită!

Președinte iranian, Mahmoud Ahmadinejad declara în aprilie 2006 faptul că Iranul a îmbogățit cu succes uraniu și că a devenit astfel una din țările care dețin tehnologie nucleară, orice pas înapoi neputând fi luat în considerare.

El a ignorat total rezoluția 1696 a ONU, emisă pe 31 iulie 2006, ce prevedea obligația Iranului de a suspenda procesul de îmbogățire al uraniului și de a reîncepe colaborarea cu AIEA.

În cele din urmă, cu ocazia Conferinței de la Geneva din 1 octombrie 2009, Iranul s-a arătat dispus să negocieze cu cărțile pe față, iar la masa negocierilor avea să participe de această dată și SUA, conferința fiind de tipul P5 plus 1 (Germania) și Iranul.

O nouă rundă de negocieri a fost începută în februarie 2014, la Viena, pentru ca pe 14 iulie 2015 să se ajungă la un moment considerat de mulți experți drept istoric, atunci când miniștrii de externe ai P5 plus 1, înaltul reprezentant PESC al UE și ministrul de externe al Iranului, Mohammad Javad Zarif, au căzut de acord asupra a ceea ce s-a numit Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA).

Prin acest acord, Republica Islamică Iran își asuma din nou în mod oficial faptul că programul său nuclear urma să rămână unul pașnic.

Coaliția internațională își asuma să ridice gradual sancțiunile impuse Iranului de către Consiliul de Securitate al ONU și de către UE, acestea putând fi ridicate complet în momentul în care AIEA confirma respectarea deplină a măsurilor prevăzute în acord.

Dar, relațiile politico-diplomatice au regresat din nou, negocierile de la Viena fiind suspendate în acest moment.