Şeful Gărzii de Mediu, Silvian Ionescu, face vinovate unităţile sanitare pentru pericolul reprezentat de deşeurile şi de organele umane aruncate la întâmplare.

Vidul legislativ, cel financiar, dar şi lipsa unor laboratoare autorizate pun autorităţile române în imposibilitatea de a rezolva problemele reprezentate de deşeurile periculoase abandonate la întâmplare - în această categorie intrând chiar organe umane şi părţi din corpul uman. Aşa avertizează comisarul-şef al Gărzii Naţionale de Mediu, Silvian Ionescu.

Într-un interviu acordat EVZ, acesta face o radiografie a gradului de poluare cu substanţe periculoase şi vine cu soluţii pentru combaterea fenomenului, care nu pot fi puse însă în practică prea curând.

În plus, analizele făcute în cele 800 de situri (zonă geografică - n.r.) contaminate "s-au evaporat" din arhivele instituţiilor statului. "S-au distrus, nu ştim. Ştim doar că nu mai sunt nicăieri. Nici la minister (Ministerul Mediului - n.r.), nici la Agenţia de Mediu", acuză Ionescu.

"Am cerut să se ia măsuri. Aşa nu se mai poate!"

EVZ: Cine ar trebui să controleze firmele care transportă deşeuri periculoase? Silvian Ionescu: Există lacune în legislaţie. În primul rând, nu se impune o distanţă faţă de cartierele de locuinţe şi nu se ţine cont de obligativitatea depozitării temporare a acestor deşeuri. De fapt, în lege nu se specifică limita maximă pentru depozitarea temporară, aşa că fi e care ţine cât vrea deşeurile într-un loc.

În plus, problema este că în România nu există incineratoare autorizate pentru arderea acestor deşeuri. Incineratoarele cele mai apropiate sunt în Germania, iar costul de eliminare a unei tone de astfel de deşeuri este 500 de euro. Vă daţi seama ce afaceri se fac în Mediu şi de ce se lasă la marginea drumului a ceste deşeuri? Cel care le-a lăsat pe câmp le-a facturat şi a încasat banii de la firmă. Problema este alta: poliţia trebuie să stabilească de unde provin reziduurile şi cum firma generatoare de deşeuri le-a dat pe mâna unei societăţi fără autorizaţie.

S-au mai înregistrat noi cazuri în care deşeuri periculoase au fost abandonate în apropierea unor localităţi? Chiar vineri am descoperit că Daniel Peia, fratele şefului Agenţiei de Mediu Ilfov, Ninel Peia, deţine 10% dintr-o firmă - Clean Field, care are sediul social în Chitila şi a fost autorizată chiar de Ninel Peia. Această societate este deţinută, în majoritate, de cel acuzat în scandalul deşeurilor, Nelu Găină. Le-am cerut celor de la Mediu să ia măsuri. Aşa nu se mai poate!

Aţi făcut analize pentru a stabili ce s-a poluat în urma cazurilor descoperite recent în judeţele Ilfov şi Ialomiţa? Noi facem analize, dar oricine le va contesta în instanţă va câştiga, pentru că sunt făcute în laboratoare necertificate. La Albeşti, în Ialomiţa, am rugat firma Viviani Salubritate să lucreze pro bono până găsim o soluţie. Tot ei au făcut şi analizele, la un laborator privat autorizat, pentru că unul de stat nu avem. Nu puteam să lăsăm de şe u rile pe câmp. (...) Răspunsul va veni săptămâna viitoare, cel mai probabil, ca şi rezultatele analizelor făcute de Viviani.

În plus, poliţia va trebui să stabilească de unde provin deşeurile şi cum de le-a dat producătorul pe mâna unuia care nu are autorizaţie. În cazul Albeşti... e clar că acolo, ăla nu avea nicio autorizaţie de a depozita deşeurile şi, cu toate acestea, le-a lăsat pe pământ. Noroc că s-a scurs doar un singur butoi.

Lacune în inventarierea depozitelor de deşeuri

Ce cantitate de deşeuri periculoase există în România? În România s-a făcut o dată cu răţenie, în 2005-2006, cu fonduri de preaderare. Atunci, erau 16.000 de tone, la prima evaluare. Când am venit în funcţie, ca şef al Gărzii de Mediu, am cerut o nouă evaluare şi am descoperit încă 9.000 de tone. Am scos tot din ţară. Toate au fost duse în Germania şi incinerate. Acum, lucrurile s-au schimbat. Există depozite conforme pentru aceste deşeuri.

Pe de altă parte, e o lacună în sistem în privinţa inventarierii depozitelor şi a activităţii ilicite, cum a fost cea de la Albeşti şi Chitila. Acum, facem controale în toată ţara privind deşeurile periculoase.

Cât despre spitale, ştiţi ce cantitate de deşeuri produc acestea şi cine le gestionează? Şi aici avem o problemă mare. De exemplu, spitalele din Bucureşti ar trebui să încheie contracte de preluare şi de eliminare a acestor deşeuri. Preţul unui kilogram de deşeu până la incinerare e de 2,4-3 euro. În caietele de sarcini elaborate de spitalele din Capitală, prin care acestea au scos la licitaţie serviciile de preluare şi de incinerareadeşeurilorspitaliceşti, s-a pus un preţ maxim de 0,6 lei. Este stipulat negru pe alb. Ce înseamnă asta? Spitalele fraudează întregul proces. Un transportator nu poate să transporte şi să incinereze deşeurile spitaliceşti cu aceşti bani. Aşa că, le aruncă, noaptea, pe câmp.

Am găsit seringi, şi chiar câte un picior, o mână sau câte un organ. E strigător la cer! Şi, când vorbesc la Ministerul Sănătăţii mi se spune: «Haideţi să reintroducem sterilizatoarele şi incineratoarele spitaliceşti!». Păi, nu se poate asta! Este directivă UE. (...) Nu vrem să ne vedem de treabă. Mediul costă enorm.

De ce autorităţile nu pot stopa acest fenomen? Şi ministrul Laszlo Borbely, şi Elena Udrea, şi Vasile Blaga au pus problema să se facă anchete de mediu. Dar nu aveam oameni. Vă dau un exemplu, Garda de Mediu din Marea Britanie are 14.000 de angajaţi, dintre care câteva mii sunt agenţi sub acoperire, care fac investigaţii. Noi nu avem aşa ceva, nu ne dă voie legea. Ei au lege pentru asta. Britanicii filmează din satelit camioanele care intră ilegal în groapa de gunoi şi lasă produse chimice periculoase.

Eu sunt convins că în România sunt mai multe cazuri, de care nu ştim, în care firmele abandonează deşeuri periculoase. Nu avem însă personal de control suficient.

ILEGALITĂŢI

Acte dispărute din arhive

Câte situri contaminate avem în România şi când va începe reabilitarea lor? S-a făcut un studiu privind siturile contaminate din Ro mânia. Avem listele şi descrierea fiecărui sit contaminat, dar documentele în care au fost inserate toate datele privind cercetarea efectuată pentru fiecare sit în parte nu mai există la arhivă. S-au distrus, nu ştim. Ştim doar că nu mai sunt nicăieri. Nici la minister, nici la Agenţia de Mediu. Bine că mai avem măcar listele cu numele siturilor. Pe liste apar 800 de situri cert contaminate şi 390 de situri posibil contaminate. Dintre acestea, 79 sunt de primă urgenţă. Vom demara ecologizarea lor. Printre ele, se numără Crângurile, din Dâmboviţa, dar şi siturile de la Turda şi Baia Mare. După ce va aviza domnul ministru al mediului investiţia, vom demara ecologizarea. Cât priveşte depozite similare cu cel din Ungaria, noi avem unul de şapte ori mai mare. Dar e sigur, putem sta liniştiţi.