Într-o intervenţie la Radio România Actualităţi (RRA), ministrul Agriculturii, Adrian Oros, a lămurit dacă ţara noastră este expusă unui risc de securitatea alimentară.
Intervenţia acestuia vine în contextul secetei care a lovit năprasnic agricultura din România, dar şi a măsurilor impuse de pandemia de coronavirus.
Conform statisticilor, aproape un milion de hectare de teren agricol sunt afectate în proporție de peste 50%, astfel că Ministerul Agriculturii derulează un program pentru evaluarea efectelor secetei şi pentru a stabili sumele necesare despăgubirii fermierilor.
„Realizator: Domnule ministru, pentru început, cât de gravă este situația, discutată de altfel și ieri în Parlament?
Adrian Oros: Situația din păcate este destul de gravă, pentru că discutăm aici despre o secetă pedologică severă și puternică, cum nu a fost înregistrată în România, în ultimii zeci de ani.
De aceea am luat și această măsură de a emite rapid ordinul care să ne permită monitorizarea și cuantificarea pagubelor suferite de către fermieri, pentru culturile care au fost însămânțate în toamnă.
Și aici discutăm de peste 2,9 milioane de hectare, grâu, orz, secară, orzoaică și rapiță. Din datele pe care noi le avem, cele mai afectate sigur sunt județele din Moldova și din Dobrogea, și așa ca să aveți o dimensiune, în Constanța sunt calamitate 416 mii de hectare, în Tulcea 129 mii, în Ialomița 123 de mii, în Brăila 97 de mii, Buzău 75 de mii, Galați 61 de mii de hectare.
Când vom definitiva și vom totaliza toate datele pe care acum colegii mei de la direcțiile agricole județene și cei care fac parte din comisiile de despăgubiri le vor centraliza și le vor trimite la Ministerul Agriculturii vom ști exact care este suprafața calamitată și în ce proporție este această suprafață calamitată, astfel încât să putem să ne facem un calcul privind și dimensiunea despăgubirilor.
Realizator: Un lucru este clar, că situația este foarte gravă și pentru că spuneați de despăgubiri, cu siguranță fermierii care ne ascultă la această oră se întreabă ce despăgubiri pot primi și mai ales în ce condiții se vor acorda acestea?
Adrian Oros: Eu m-am ferit în toată această perioadă să creez expectanțe și să spun exact, pentru că la această dată nu știm, neavând datele finale, nu știm care este dimensiunea pagubei și cât anume ar trebui să alocăm.
Dar cu siguranță, le-am promis oamenilor și o să ne ținem de promisiune, o să acordăm despăgubiri tuturor celor care au fost afectați de secetă și de aceea le-am spus că cei care doresc să reîntoarcă culturile, adică să reînsămânțeze, să anunțe acele comisii județene pentru situații de urgență, să se prezinte să consemneze pagubele, ca ei să poată să reînsămânțeze.
Și majoritatea dintre ei, oarecum încurajați și de faptul că în ultima perioadă au fost ceva precipitații, deși nu suficiente, cel puțin așa...
Realizator: Și se anunță în continuare în următoarele zile, da.
Adrian Oros: Și se anunță iarăși. Au avut curaju să facă acest lucru, să reînsămânțeze, astfel încât să-și diminueze din pierderi pe anul acesta în ideea în care vor obține totuși niște producții bune pentru ceea ce acum însămânțează.
Realizator: Domnule ministru Adrian Oros, cu siguranță foarte mulți oameni se întreabă cât de gravă va fi afectată producția din acest an, cu toate că la nivel mondial, din câte știu, situația nu este considerată dramatică, inclusiv analiștii intervievați de Bloomberg spun că la nivel global există prea mult grâu.
Adrian Oros: Da, am citit și eu asemenea analize și se pare că de secetă a fost afectată doar regiunea Mării Negre, adică zona aceasta a Europei și că doar aici producțiile vor fi mult diminuate.
Acum dacă ne raportăm la producțiile din anii trecuți când au fost precipitații suficiente și când, după statisticile pe care le avem, au fost între 6 și 9 milioane tone de grâu dacă ne referim la această cultură, anul acesta, după ce vom definitiva, să zic așa, dimensiunea pagubei, dar și până atunci, ceea ce-mi spun cei care se pricep mai bine, specialiștii și fermierii, vom avea o producție de maxim 5,5 milioane tone de grâu.
Sigur, eu mi-aș dori ca această producție să fie mai mare. Mă duc întotdeauna cu cele mai, să zic așa, cele mai sumbre previziuni...
Realizator: Și această producție înseamnă că putem asigura și pentru partea internă, dar ne permitem să și exportăm din această cantitate?
Adrian Oros: Cu siguranță, pentru că consumul nostru intern este undeva între 2,2- 2,5 de milioane de tone de grâu pentru panificație și pentru consum în general în țară.
În schimb, avem sau sunt companii care în mod tradițional exportă în anumite zone ale lumii, exportă grâu și cereale în general și ei au niște contracte.
Dar, sigur, în primul rând, noi ne vom asigura că necesarul de consum intern va fi asigurat și pentru asta, ca să numai ajungem la situația extremă în care am fost nevoiți să interzicem, să suspendăm, exporturile de cereale - și aici aș vrea să fac o paranteză, export înseamnă doar comerț extracomunitar, noi nu am interzis exportul intracomunitar, să zic așa, comerțul intracomunitar, atunci am interzis doar exportul în țările terțe ca să numai ajungem în această situație.
Pe lângă faptul ca vom monitoriza în continuare situaţia stocurilor, vom analiza foarte bine și producția, ne vom asigura că în sistemul de panificație românesc, nu numai la traineri, ci şi la cei care lucrează în panificație, vor fi suficiente rezerve pentru tot anul care vine.
De aceea, gândim acum o schemă de creditare-garantare pentru toți cei care activează în sistemul de morărit și panificație, în așa fel încât ei să aibă posibilitatea să-și cumpere pentru tot anul și să aibă rezerve şi să nu mai fie dependenţi de locul de piaţă care la un moment dat poate să-i afecteze pe ei și, indirect, populația.
Realizator: Atunci putem spune fără nicio reținere că nu există niciun risc pentru siguranța alimentară a populației?
Adrian Oros: Cu siguranţă..., pentru securitatea alimentară a populaţiei - siguranță alimentară înseamnă altceva. Deci nu există niciun risc pentru securitatea alimentară...
Realizator: Securitatea alimentară, în regulă.
Adrian Oros: Da. Nu există, pentru că atunci când am simțit că ar fi oarece semne de risc am făcut acel gest extrem, am oprit, am renegociat cu trainerii, în aşa fel încât să ne asigurăm că până la noua recoltă avem suficiente rezerve, atât în rezervele statului, dar şi în rezervele agenţilor economici din morărit şi panificaţie, în așa fel încât să nu fie afectat consumul populației.
Şi acest lucrur o să-l continuăm, monitorizăm tot ceea ce se întâmplă pe piaţă, vom încerca şi vom reuşi să-i sprijinim prin această schemă de creditare-garantare pe cei din sector să-şi cumpere pentru tot anul următor şi să aibă rezerve suficient grâu, iar tot ce este de prisos, sigur se poate exporta.
Realizator: Şi putem spera să ajungem grânarul Europei, nu, la un moment dat, după ce va trece toate aceaste problemă?
Adrian Oros: Eu aş vrea mai mult să fim hambarul Europei decât grânarul Europei, pentru că, din păcate, deși ani de zile, în anii în care a plouat noi am fost grânarul Europei, în sensul că am avut producţii foarte bune.
Dacă ne uităm pe balanţa comercială acest lucru nu ne-a ajutat foarte mult, pentru că au câștigat, într-adevăr, foarte bine exportatorii de cereale, în general de produse primare, au câştigat, de asemenea, cei care importă produse procesate, dar economia și agricultura românească a pierdut în fiecare an peste un miliar de euro - acesta este deficitul balanței comerciale, doar pentru produse agro-alimentare.
Noi ne dorim să se producă foarte mult în România, dar ne dorim să se proceseze aceste produse primare și să fie exportate, să aducă plus valoare și să creăm şi locuri de muncă în acest sistem de procesare, pentru că altfel degeaba avem producţie, dacă le exportăm şi exportatăm de multe ori subvenții, pentru că toate aceste producţii primare, atât animalele vii cât şi cerealele sunt purtătoare de subvenţii, ori noi, ani de zile, în ultima perioad, din păcate am exportat aceste subvenţii. Ar trebui să schimbăm puțin paradigma.
Realizator: Cu siguranță. Avem foarte multă treabă de făcut. Domnule ministru, spuneați că se lucrează în continuare la Programul Național Strategic, prin care se vor stabili direcţiile de finanțare și implicit de dezvoltare a agriculturii românești în următorii șapte ani. Ce cuprinde programul?
Adrian Oros: Eu am spus-o încă de la începutul venirii mele aici, la minister, şi era trecut și în programul de guvernare, dar asta și după ce am făcut, începând din noiembrie, două luni de consultări cu tot ceea ce înseamnă mediu asociativ din agricultură și industrie alimentară - pentru că nici nu puteam altfel să lucrăm la Programul Naţional Strategic.
Aceleași obiective sunt: în primul rând, să susținem foarte mult mediul asociativ și asocierea. Pentru că, din păcate, marea parte a producătorilor din agricultură, cei mici și mijlocii, care știu deja să producă foarte bine și de calitate, au o problemă cu vânzarea.
Niciodată nu vor putea avea putere de negociere, nici când își vând produsele nici când își procură inputurile, atâta timp cât sunt mici.
Şi singura modalitate de a fi eficienți pentru cei mici este aceea de a se asocia. Şi vrem foarte mult să încurajăm cooperativele.
Din fericire, există foarte multe exemple de bune practici în România în toate domeniile de activitate și în toate zonele din țară unde sunt cooperative de succes care reușesc să-și vândă toată producția pe niște contracte ferme, indiferent că o vând în lanțurile marilor retaileri sau o vând în altă parte; dar reușesc să-şi vândă toată producția şi reuşesc să-şi procure inputuri la prețuri foarte-foarte avantajoase.
Ăsta va fi unul din obiective. Apoi, susținerea și consolidarea fermei familiale. Noi avem 800.000 de ferme, din care vreo 650.000 sunt ferme de subzistență.
Trebuie să le transformăm foarte rapid în ferme familiale. Ferma familială este o fermă comercială, ferma care rezistă pe piață, nu fermă de subzistență.
Apoi, toată această parte de procesare și depozitare trebuie să o subvenționăm, ca să scăpăm de acest lucru, să exportăm doar materie primă, și să exportăm produse procesate.
De asemenea, avem o problemă destul de mare cu tot ceea ce înseamnă învățământul... adică forţa de muncă calificată din agricultură.
Și aici mă refer în primul la învățământul profesional și învățământul tehnic agricol, care trebuie să începem să-l facem în sistem dual, adică toți agenții economici, că-s fermieri, că-s procesatori, să intre într-un contact nemijlocit cu sistemul de învățământ agricol, care în ultima perioadă nu prea mai există...
Realizator: Şi dincolo de învățământ, important e omul - după ce acumulează niște cunoștințe să rămână în țară, să nu mai plece la muncă în afară; da.
Adrian Oros: Ei, asta este problema. Învăţământul dual oferă acest avantaj, că omul îşi desăvârşeşte toată pregătirea practică la un agent economic, agentul economic putând să-l recruteze de a doua zi de când termină şcoala, iar diploma lui să fie acoperită de nişte competenţe reale, pregătindu-se la fermier acasă sau la un agent economic.
Realizator: Voiam să vă mai întreb un lucru. Despre irigații. Căutând pe internet, am descoperit acel program național de reabilitarea infrastructurii principale, de irigații din România.
Ştiți despre ce este vorba? Un program din 2016 până în 2020. Era foarte ambițios la acea vreme, un miliard și ceva de euro. Ce s-a întâmplat în acești patru ani, din ce știți dumneavoastră, ce ați găsit la Ministerul Agriculturii?
Adrian Oros: Eu când am venit i-am chemat pe cei de la conducerea şi mi-au prezentat niște situații pe care și acum le am și pe care le urmărim să vedem punctual ce se întâmplă.
Acel program era pe baza unei legi, Legea 268/2016, s-a dat şi o ordonanță de urgență și urma, alocându-se un miliard de euro, să se refacă, să se reabiliteze practic toată infrastructura principală de irigaţii veche, care erau total compromisă, pentru că nu s-a făcut nimic aproape 30 de ani, să se repare prin acest program, astfel încât să se viabilizeze cele două milioane de hectare care cândva se irigau.
În paralel, acest program trebuia să fie cuplat, trebuia să se coreleze foarte bine cu un alt program derulat pe fonduri europene, măsura 4.3 prin care se reabilita infrastructura secundară de către organizaţiile de udători.
Ce s-a întâmplat de fapt? Sigur, în paralel programul european prin care se reabilita infrastructura secundară s-a derulat și în fiecare an banii au fost luați și s-au făcut lucrări.
Singurul minus aici a fost că au fost entităţi care au câștigat câte șapte programe în acelaşi an, iar alții nu au ajuns să îşi reabiliteze infrastructura secundară şi nu întotdeauna partea de infrastructură principală, care trebuia executată ANIF, de statul român, de ANIF, s-au făcut lucrări de calitate, pe de-o parte, pe de altă parte lucrări care să corespundă lucrărilor de infrastructură secundară, adică trebuia să se lege de ceva.
De aceea, în momentul când în primăvară am dat drumul la apă, pentru că noi avem niște date primite de la colegii dinainte, că putem iriga 800.000 de hectare, am umplut toate canalele și observăm că mai mult de 300.000 de hectare nu putem iriga, nu ajunge apa, fie că s-au făcut lucrări proaste, fie ca lucrările respective nu corespund unor lucrări pe infrastructura secundară, fie că în anumite zone fermierii nu au capacitatea de udare, pentru că s-a ignorat puţin partea aceasta de a-i ajuta să își cumpere și echipamente de udare. Deci, undeva este complexă situaţia.
Realizator: Aşadar şi irigaţiile rămân printre prioritățile dumneavoastră, pe lângă ferma de familie, depozitare, procesare... Adrian Oros: Exact, mai mult decât irigaţiile pentru că, am spus-o şi cu altă ocazie, irigaţiile sunt doar o componentă a unei strategii de gestionare a apei, pentru că, din nefericire, se demonstrează că apa, care este o resursă importantă, este și o resursă epuizabilă.
Şi noi trebuie să avem o strategie de a gestiona această apă, nu numai prin irigații, ci şi prin lucrări de prevenire a deșertificării, prin a face lucrări de irigații în alte zone care acuma nu suntem irigabile, dar a face nişte lucrări de irigaţii mai... unde să folosim metode mai, cum să zic aşa, mai inteligente pentru că avem zone unde împingem apa de șapte ori, adică apa este pompată ca să ajungă la fermieri de șapte ori și prețul de cost al apei care ajunge acolo este foarte mare.
Trebuie să folosim rețeaua hidrologică a României într-un mod mai inteligent astfel încât să folosim legile fizice, să nu împingem apa.
Realizator: Concluzia este că nu mai trebuie să stăm la mila Domnului în speranța că dacă plouă în mai avem mălai, ci trebuie să facem lucruri concrete.
Adrian Oros: Lucru care nu vor fi simple şi care vor costa mult, dar trebuie să ne apucăm de ele.
Realizator: Dar se pot face. Nu?
Adrian Oros: Trebuie să ne apucăm de ele”, a declarat ministrul Agriculturii la RRA.
Transcript realizat de Rador