Un băiat care locuia în Rugby, Anglia, pe numele său Matt Merry, nu îşi poate aminti perfect cuvintele mamei sale când i-a spus că are HIV. Tot ce îşi aminteşte este că nu a ştiut cum să reacţioneze, cel puţin nu la început, în faţa mamei sale
Cei doi stăteau la masă în sufrageria casei lor când mama sa i-a dat vestea. Matt avea atunci 12 ani, însă fusese infectat cu HIV când avea opt ani. El a fost infectat cu o injecţie care i-a fost dată pentru tratarea hemofiliei, o boală a sângelui cu care medicii l-au diagnosticat la câţiva ani după naştere.
Era 1986 şi era epidemie de sida, iar un diagnostic cu HIV era primit exact ca o sentinţă la moarte. Când au apărut primele semne ale infecţiei, medicii le-au spus părinţilor băiatului că mai are doar doi ani de trăit, potrivit mediafax.ro
Mama sa i-a spus să nu povestească nimănui despre situaţia în care se afla, nici prietenilor, profesorilor, şi nici măcar fratelui său mai mic.
Când s-a întors la şcoală, purta cu el un secret pe care nu îl putea împărtăşi. În 1986, persoanele care aveau HIV sau SIDA erau tratate cu indiferenţă, iar oamenilor le era frică să interacţioneze cu ele.
În general purtătorii de HIV erau asociaţi cu dependenţii de droguri şi cu homosexualii, care erau de obicei ignoraţi şi excluşi din societate.
Matt crede că părinţii săi au procedat corect când au decis să păstreze secretul şi spune că în realitate, „nu era o opţiune indicată să-i las pe oameni să ştie”.
Pentru colegii şi prietenii săi de la şcoală totul părea normal. Nimeni nu ştia ce se petrece în capul său, însă el avea certitudinea că va muri înainte de a împlini 20 de ani şi că niciodată nu va putea avea o iubită, copii sau că se va căsători.
Cu timpul, a aflat că a fost infectat şi cu hepatita C. Acesta a fost momentul când Matt a clacat şi nu a mai dorit să studieze. Tot ceea ce avea în minte era că învaţă degeaba.
La vârsta de 16 ani, un doctor i-a făcut o evaluare psihiatrică şi a concluzionat că băiatul încearcă să nu se gândească la viitor, iar când o face, se simte rău şi vrea să se distragă. Medicul a mai spus că Matt avea „un mecanism puternic de apărare psihologică” şi că avea „mari dificultăţi emoţionale”.
În 1990 băiatul s-a refugiat în droguri, iar când părinţii au aflat, acesta le-a spus că şi aşa nu mai avea mult timp de trăit. Cuvintele sale au fost „vreau să încerc să mă bucur de toate experienţele posibile înainte de a muri”.
Într-o seară, când avea 17 sau 18 ani şi băuse câteva pahare de vin în oraş, s-a întors acasă cu un amic, iar ceva l-a determinat să îi mărturisească despre virusul pe care îl avea.
Prietenul său a fost foarte înţelegător, iar acest lucru l-a făcut pe Matt să le povestească individual prietenilor apropiaţi despre boala sa.
Când avea 20 de ani, amicii săi au mers să studieze la universitatea din Birmingham, lucru care l-a făcut să-şi spună „am boala aceasta de când aveam opt ani şi mereu mi s-a spus că mai am doi ani de trăit”. Aşa că s-a hotărât să se înscrie şi el la facultate, iar pentru prima dată de la terminarea colegiului a obţinut calificative foarte bune.
După câţiva ani s-a întors acasă, iar în urma unui consult a aflat că a scăpat definitiv de hepatita C. În 2003 a cunoscut o fată care i-a devenit soţie în 2008. În prezent cei doi au un copil perfect sănătos.