Mihail Gorbaciov, artizanul principal al destrămării Cortinei de Fier, a murit la vârsta de 91 de ani. Veștile despre starea sa de sănătate erau proaste de ceva timp și finalul era previzibil.
Până la a discuta despre rolul său în încheierea Războiului Rece, nu total pe cale pașnică, așa cum se spune, martiriul multor români fiind dovadă a adevărului acestei afirmații, poate e nevoie de o clarificare legată de un eveniment care, într-o Românie care-și lingea încă rănile după campania prezidențială din 2009, a trecut foarte puțin observat.
Pe 15 aprilie 2010, Mihail Gorbaciov a venit la București. Față de vizitele anterioare, din 1987 și 1989, acum 12 ani vizita sa era doar una simbolică, o revenire a unui om cândva înarmat cu o jumătate din puterea lumii într-o țară care, fie că vrem, fie că nu vrem, trăia efectele deciziilor sale politice.
Arhitectul acestei invitații a fost, fără tăgadă, omul de afaceri Adrian Thiess, iar eu o roată în acel angrenaj.
Vizita lui Gorbaciov la București mi-a permis să dau mâna cu un om pe care, în adolescență, când promova ”Perestroika” și ”Glasnostiul”, îl priveam cu speranța că ne va scăpa de Nicolae Ceaușescu. Pe 15 aprilie 2010 am găsit un bătrânel încă în bună formă fizică, de o modestie străină politicienilor români.
A stat la Hotelul Radisson Blu, fostul București, și a respectat în totalitate programul convenit de echipa sa de la Moscova cu partea română.
Venirea în România a fost una strict privată, prilejuită de apariția ziarului Puterea, dar a avut planificate și un dejun și o recepție. Alegerea invitaților la evenimente ne-a aparținut, fostul lider sovietic neavând obiecții, iar prezența celor invitați a ținut de propria lor decizie, după ce au primit invitația.
O să îl las să povestească ce a trăit atunci pe Ion Iliescu, spicuind câteva fragmente dintr-o postare pe blogul său, din 17 aprilie 2010.
” Media a relatat pe larg vizita la Bucuresti a lui M.S.Gorbaciov, cu prilejul lansarii ziarului « Puterea », pentru ca prezenta celui ce a marcat viata politica a sfarsitului de secol XX – nu poate trece neobservata.
Atat eu, cat si fostul presedinte Emil Constantinescu, am fost invitati la dejunul oferit de organizatori, la restaurantul “Casa di David”, cat si la festivitatea de lansare a ziarului si la conferinta de presa, organizate, in aceeasi seara la Clubul Diplomatic.
Inaintea expunerii oaspetelui in fata ziaristilor – eu si presedintele Emil Constantinescu am prezentat scurte cuvinte de salut.
(...) am tinut sa arat netemeinicia unor afirmatii privind faptul ca “la Malta s-ar fi decis soarta Romaniei si a lui Ceausescu”, sau ca, “Bush i-ar fi dat mana-libera lui M.S.Gorbaciov, in acest sens”. E o maniera simplista, primitiva de abordare a problemelor, fara legatura cu realitatea. Bush si Gorbaciov nici nu au abordat, in vreun fel, situatia din Romania. Nici nu l-au pomenit pe Ceausescu ! Ei nu au abordat nici macar tema Germaniei (si nici nu-si puteau permite, tinand seama de reticientele exprimate public de reprezentantii Angliei si Frantei – Margaret Thatcher si Fr.Mitterand – privind ideea unificarii celor doua Germanii). In discutia cu Bush, Gorbaciov s-a referit la desfasurarea proceselor privind Perestroika in URSS, fara a se referi la procesele din celelalte tari. Discutiile s-au axat, mai ales, pe masurile de securitate si dezarmare si pregatirea acordului START 1, care s-a semnat de catre cei doi la inceputul anului 1991.
La discutiile cu jurnalistii de la Bucuresti, Gorbaciov a evidentiat pozitia URSS de neamestec in treburile interne ale altora, urmare a deciziei politice de a renunta la “doctrina Brejnev” in spiritul careia URSS a invadat Cehoslovacia in 1968. El a si mentionat faptul ca i s-a reprosat de catre conservatorii din URSS ca “ar fi cedat tari ca Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, RDG “.
Dealtfel, si Ceausescu i-a reprosat ca nu a intervenit in Polonia si ca “a tradat socialismul”.
Replica lui a fost “ ce inseamna ca am cedat ? Adica, cui le-am cedat? Am respectat dreptul popoarelor respective, suverane ca sa-si decida singure soarta!” ”
Mihail Gorbaciov a plecat dimineață și nu a mai revenit în țara noastră.
Menționez că părerile exprimate de el și Ion Iliescu reprezintă opiniile lor despre evenimentele din 1989.