Știrea apărută, zilele trecute, privind descoperirea în pereții Cazinoului din Constanța a unor documente aparținând deținuților care au participat, în anii 50, la lucrările de reparații ale monumentului a făcut senzație. Toată lumea s-a intrebat care este conținutul acestor documente
Fiind preocupat mai demult de soarta Cazinoului (am scos și un album “Cazinoul din Constanța – scurtă istorie ilustrată), am făcut numeroase demersuri pentru restaurarea Cazinoului, această clădire-simbol a Constanței, și nu oricum, ci readucerea ei cât mai aproape de forma originară. Am scris numeroase articole pe acestă temă, am realizat sub egida Ordinului Arhitecților din România, o expoziție finanțată din Timbrul Arhitecturii despre istoria Cazinoului din Constanța și chiar am inițiat o petiție națională pentru refacerea lui cât mai urgentă.
Am elaborat o documentație specială acum câțiva ani, avansând Primăriei punctele cele mai “fierbinți” care ar trebui soluționate pentru a reda strălucirea acestui monument de arhitectură de clasă “A”. Am colaborat la realizarea temei de proiectare pentru proiectul de restaurare și reprezint în prezent comisia de colaborare a Primăriei Municipiului Constanța cu proiectantul și constructorul în privința bunului mers al lucrărilor și găsirii soluțiilor care apar pe percurs. În această calitate, am colaborat în principal cu d-na șef de proiect – arh. Constanța Carp, dar și cu colaboratorii săi, în principal cu experții din diferite domenii.
Ne puteți urmări și pe Google News
O perioadă de studiu și constatări cu acești experți mi-am petrecut-o cu soții Angela Horvath și Răzvan Gavrilă, în special cu privire la tâmplăriile (uși și ferestre din lemn sau metalice) diverse, precum și cu privire la geamurile și vitraliile de la Cazinou. Am constatat că aproape toate trebuie înlocuite cu elemente care să aibă forma și materialul originar. Cel mai mult ne-am conversat/consfătuit cu privire la fereastra-scoică simetrică cu cea dinspre Acvariu. Era tot o fereastră exterioară, cu privirea spre mare, dar, în urma extinderii etajului 1 în aceată parte (când s-a realizat Sala Oglinzilor în 1909), ea a fost tencuită pe partea acestei noi săli. Apoi, în 1951-52, s-a tencuit și partea dinspre Sala de Spectacole, fereastra fiind ascunsă privirilor pâna în ziua de astăzi. Aici, printre resturile de tencuială care au fost date jos pentru a se decoperta fereastra, a fost găsită bucățica de sac scrisă de deținuții din anul 1951, când coordonator era arhitectul-deținut Constantin Joja!
Am avut o a doua întâlnire cu cei doi experți, la Restaurantul Elisabeth, vis-a-vis de Cazinou. Doamna Angela a vrut sa-mi dea mie bucățica de sac scrisă de deținuți, dar am refuzat politicos. I-am rugat însă să-mi trimită o scanare după ce calcă documentul, căci fotografia mea cu el mototolit nu era concludentă. Asta e toată povestea și acum gândurile mele o iau razna – oare ce secrete ne va mai dezvălui Cazinoul?
Textul din bucățica de sac, scris de echipa de stucatori, atât cât am putut descifra eu:
”Acest Cazinou este lucrat de către deținuți politici din anul 1951 luna 31 Decembrie. Condusă de Arhitectu Jojea Constantin (de fapt Joja Constantin n.a.) Echipa de stucatori condusă de Rusu A Ioan, Botoș Dumitru jud Arad, Jercău Constantin, Ciscău Gheorghe, Coraș Ionel, Sava Nicolae, Pop Ioan, Vlădescu Ilie, Hosu Petre, Hosu Ghegor, Anastasiu Ştefan, Gorbovan Gh., Bamer Fidel și Morton Iuliu”.
(Text și foto -arhitect Radu Cornescu)
Recomandările noastre
