Doamnelor și domnilor, dragi cititori! Echipa care mă ajută, destul de numeroasă a reușit să citească și să răspundă la circa douăzeci de mii de emailuri. Marea majoritate a corespondenței este formată din cereri pentru horoscopul personal. Să răspund la întrebarea dacă se va îmbolnăvi de coronavirus. Și dacă se va îmbolnăvi, o să moară? Întrebare formulată uneori complicat și chiar erudit, alteori, din fericire de puține ori, ca o comandă dată la un ”fast food”. Li s-a răspuns, normal, că nu fac horoscoape pentru public. Unii au insistat, cu mult tupeu. Li s-a răspuns același lucru.

Se vede că lumea stă acasă și are timp de corespondență. Cei circa două sute de corespondenți permanenți, cărora le răspund personal, m-au întrebat câte în Lună și în stele. Din fericire nu scriu toți zilnic, așa că am de răspuns, în medie, cam la două duzini de emailuri. Acceptabil, zic. Niciunul nu a cerut horoscop personal, știau prea bine că nu fac. Dar, urmare ultimilor două-trei articole, mulțumesc pentru aprecieri, am primit cam aceiași întrebare. Gabriel m-a întrebat ultimul și este, parcă, o sinteză a celorlalți: ”O curiozitate as avea si imi permit sa va intreb. Prin toate cate ati trecut, cum ati reusit sa va pastrati echilibrul interior? Este de ajuns speranta ca maine este o noua zi? In clipele grele, nu v-ati indoit niciodata de existenta lui Dumnezeu?”

Bune întrebări, nu-i așa? O sa încerc să răspund, cu toate că nu-mi este capul la asta. Poate, mâine. Am văzut în presă opiniile medicale ale unor specialiști care spun că starea de asediu trebuie ținută până la sfârșitul lui mai. Poate sunt buni specialiști, fără nicio îndoială, dar ei nu recunosc viitorul când îl văd, își dau cu părerea despre ceva ce nu știu și stăpânesc, din foarte îngustul unghi al specialistului. Care se și acoperă, pe deasupra, să nu riște nimic. Repet, dacă activitatea nu se reia după 27 aprilie, România este coaptă, am tradus mot-a-mot din engleză, sentința unui coleg din Brazilia, fiecare am făcut calculele și interpretarea pentru altă țară decât cea în care sunte rezidenți, pentru păstrarea obiectivității. Numărul unu brazilian și cu echipa lui au făcut calculele prntru România. Am verificat, au dreptate.

Sigur, se poate prelungi starea de asediu cu încă o lună față de 27 aprilie, dar cu costuri imense, cu distrugerea economiei și cu episoade de nesupunere civică de diferite magnitudini. Nu poți să ții oamenii în casă pe termen lung, mai ales când ai ratat posibilitatea de carantină, prin primirea în țară a zeci și sute de mii de infectați, după cum spunea Băse. A devenit România, Cimitirul Elefanților? În loc să se ocupe de carantină, iubiții noștrii conducători aiurau despre anticipate, contrar convenției de la Veneția. România funcționează în prezent cu 25% poate 30% din capacitate. Nu își poate permite acest lucru mai mult de 40-50 de zile. O să trebuiască să se împrumute de la băncile mondiale. De fapt, asta se urmărea?

Mai ales că statistica este împotriva măsurilor luate, tardiv, mitocănește și incompetent. Mortalitatea globală pe primele trei luni ale anului 2020 este cu 1,57% mai mică decât media multianuală raportată la numărul total de locuitori. Să fie efectul carantinei? Care carantină, dacă COVID-19 s-a răspândit peste tot, până și în Antarctida? Ca orice gripă care se respectă. Când scriu aceste rânduri sunt, în lume, 1.013,748 cazuri cerificate de teste pozitive cu COVID-19 și 52.977 morți din cauza complicațiilor produse de virusul Wuhan. Pe toate certificatele de deces este scris ”stop cardio-respirator”.

O sursă, demnă de încredere, din rândul medicilor de renume, general în rezervă, spune că având în vedere dezastrul administrativ și medical din România, cât și lipsa de cooperare al unui segment al populației, cifra morților se va situa undeva între 3.000 și 6.000, poate chiar mai mult, până la sfârșitul lunii mai, cu un vârf în perioda pascală și poate o săptămână după. I-am spus să se bată peste gură, nu mor caii, când vor câinii! Boierule, mi-a răspuns, ăștia nu mai sunt români, urmașii Romei și ai dacilor, cum îți place ție, sunt niște gândaci de bucătărie, interesați doar cum să supraviețuiască ei și eventual cum să facă niște bani din tragedia aceasta.

 

Am cam tăcut, generalul avea dreptate și dovedea o bună cunoaștere a naturii umane, doar este medic, nu?

 

Nu, Gabriel, nu ajunge speranța că mâine este o altă zi, trebuie să fii crescut și educat așa, să fii forjat de viață, să treci senin prin mari nenorociri, așa te călești, dar să nu dai niciodată înapoi, viața nu ia prizonieri, să râzi de înfrângeri și să nu te bucuri prea tare de realizări. Spiritualizarea este absolut necesară. Dacă nu ai un spirit, un suflet puternic în tine, curios, empatic și credincios, nu faci nimic, ești un gândac de bucătărie, vorba generalului. Cât despre relația mea cu Dumnezeu, cu Sfânta Treime, am mai spus, este destul de bine descrisă de Spinoza, dar poți să te îndoiești de Univers? Tot ceea ce am spus și încă multe alte lucruri constituie ”baraka” ceea ce, împreună cu cei șapte ani de acasă, un anumit grad de cultură enciclopedică, o conversație plăcută, chiar interesantă, pentru unii, și o suspectă rezistență față de virusuri, de boli, în general, mi-au deschis calea în diplomație și comerțul exterior.

 

În minimalismul meu de pustnic în rodaj, singur, sărac și cinstit în versiunea ilesciană, o să vă spun poate pentru  a zecea mie oară, că există întotdeauna speranța și, ca dovadă, mâine este o altă zi!