Codrii în care Emil Rebreanu a fost spânzurat s-au transformat într-un munte de rumeguş otrăvit, sub fierăstraiele românilor şi ungurilor deopotrivă.

"Nu ştiu cum se va întoarce lumea după război, dar dacă nu voi pierde nimic din tot ce simt că este în mine, voi ajunge departe ", scria Emil Rebreanu, subofiţer în armata Austro-Ungară, în februarie 1917. La scurt timp, avea să fie spânzurat de unguri prin pădurile Ghimeşului, în ultima lună de primăvară, la numai 26 de ani. Renăscut sub numele de Apostol Bologa, rătăceşte şi astăzi fără odihnă prin Pădurea Spânzuraţilor, unde este executat la nesfârşit sub ochii cititorilor.

Monumentul ridicat de Societatea „Cultul Eroilor“, în localitatea Palanca, pe locul unde scriitorul Liviu Rebreanu şi-a reînhumat fratele, în 1922, primeşte acum o coroană de flori, de ziua Înălţării, plus câteva blitz-uri pe an, din partea turiştilor. La câţiva paşi, o piatră de hotar ungurească, purtând crucea lui Ştefan, este supravegheată de camera video a unui fost pichet renovat şi adus la standardele căii ferate maghiare. Dacă sufletul sublocotenentului a supravieţuit printr-un roman studiat în liceele din România, pădurea unde Emil Rebreanu - Apostol Bologa a fost spânzurat de unguri pentru că încercase să dezerteze pe frontul românesc aproape că a dispărut de pe faţa pământului. Din cele 8.000 de hectare ale pădurii deţinute de ocolul silvic Ghimeş- Făget, mai puţin de jumătate au rămas în picioare.

„Aici se taie în neştire“

Satul Ghimeş, fostă localitate de frontieră cu Imperiul Austro-Ungar, adăposteşte oameni-fierăstrău, cu patimă mistuitoare pentru lemn, un aur care le-a otrăvit inimile, de la primar până la pădurar. Ascultându-i, ai crede că prin vene le trece rumeguş, nu sânge. Despre ei, europarlamentarul Magor Csibi s-a convins, în urma unei vizite prin pădurile lor, că sunt împărţiţi în două tabere: oamenii primarului Gârbea Vilmoş, bănuit de presa locală că „dimineaţa este la PDL, iar seara la UDMR“, şi „izolaţii“, ghimeşenii care îl sâcâie cu dosare de punere în posesie a pădurilor moştenite de la părinţi.

„În Ghimeş, oamenii fie sunt de partea primarului, în cârdăşie cu el, fie sunt izolaţi. Problema cea mai mare de acolo este că beneficiarii de pe urma pădurii sunt doar câţiva, iar la oamenii de rând nu ajunge nimic“.

Europarlamentarul din Miercurea- Ciuc a plecat din comună mulţumit că a reuşit măcar să găsească un consilier local care tot încearcă să aducă în pădure comisii şi controale. Hotărât să alarmeze Ministerul Agriculturii, Magor Csibi arată cu degetul spre autorităţile locale şi silvice, oarbe la dezastrul din zonă. „În Bacău se defrişează pădurile chiar în locurile în care s-a petrecut acţiunea din Romanul Spânzuraţilor. În loc ca elevii să vină în vizită, în loc să facem un loc turistic, aici se taie în neştire“, spune europarlamentarul, cu avântul tinerilor care nu au împlinit încă 30 de ani.

COMEMORARE. La monumentul ridicat eroului Emil Rebreanu se depune, de ziua Înălţării, o coroană de flori

Dirijorul drujbelor

„De pe Bârzava, lemnul curge în gaterele din curtea primarului“, sintetizează tot conflictul consilierul local Viorel Oltean, gata oricând să primească presa în casa lui, să comande soţiei cafele şi să scoată la iveală diverse probe. Înregistrările video din curtea primarului, unde cheresteaua e stivuită până la cer, fotografiile cu trunchiuri ascunse sub crengi, actele şi cererile făcute către autorităţi compun însă detaliile unui război purtat mai mult din cuvinte şi sesizări.

„Aici nu s-a făcut colectivizare, pentru că nu renta în economia statului socialist. După Revoluţie, treburile s-au stricat pe zi ce trece. Dacă înainte mai puteai să trăieşti din lemn, acum pădurea se rade cu firma primarului şi a sateliţilor săi. Majoritatea românilor au plecat la muncă în străinătate, iar cei care au rămas nu pot să spună prea apăsat că sunt români, pentru că sunt persecutaţi. Se fură lemnul oamenilor şi toate controalele de până acum au fost sistate“, spune obidit Viorel Oltean.

Disperaţi că nu îşi primesc drepturile, câţiva localnici au făcut de 1 decembrie greva foamei, preţ de câteva zile. De negăsit la primărie, pentru că este, din nou, în concediu, edilul răspunde cu greu la telefon. La întrebările legate de defrişările haotice din pădurile Ghime- şului şi de licitaţiile la care participă, el a răspuns: "Vorbiţi cu oamenii. Care defrişări?".

„Tata şi mama au murit aşteptând“

Patimile pentru lemn ale locuitorilor din comuna Ghimeş-Făget iau sfârşit uneori abia sub pământ. Surorile Vrânceanu, femei la 80 de ani, au făcut greva foamei la primărie, trei dintre ele dându- şi ultima suflare la scurt timp, de supărare că nu au primit nicio aşchie de brad.

Maria Rusu, mai în putere, a ajuns să-şi arunce vorbe grele cu primarul Vilmoş şi să se macine încet-încet de necaz. La cei 50 de ani ai ei, pare că nu va mai avea niciodată odihnă din cauza fabricilor de cherestea ale părinţilor şi a celor 5.000 de metri cubi de masă lemnoasă, datoraţi de primărie pentru defrişările făcute de comunişti pe hectarele ei de pădure.

„Primarul mă trimite la plimbare de fiecare dată, nici nu stă de vorbă cu mine. A zis că atât timp cât el e primar, pot să stau şi în cap că nu primesc nimic, pentru că mam asociat cu olahii (n.r. - termen depreciativ pentru valahi, români), pentru că am îndrăznit să fac greva foamei. Am avut un dosar cum n-a avut nimeni în comună, şi tot degeaba“, spune femeia, care resimte totul ca pe un conflict personal cu Gârbea Vilmoş.

„Tata a ieşit la pensie portar la fabrica lui, confiscată de comunişti. El şi mama au murit aşteptând. Atât amar de femei au murit aşteptând să li se dea pădurea înapoi, în timp ce feciorii primarului cară zilnic câte două remorci de cherestea, iar poliţiştii sunt cu ei. Aici e dictatură! Cine nu-i cu primarul, e duşmanul lui, dar eu n-am să-l pup niciodată!“.

NECAZURI

„Şcolile noastre se dărâmă pe copii“

Unii săteni au aflat că au pădure când s-au dus să ceară lemne de la primărie. Alţii s-au dus să-şi vadă terenurile şi n-au mai găsit decât cioate. Câţiva au fost somaţi să planteze puieţi fără ca măcar să ştie că sunt proprietari. Alţii nu au primit nicio scândură din ce li se cuvine, iar restul taie în voia cea bună.

„În pădure nu intră decât vreo sută de oameni, protejaţi ai primarului. Pe restul, Vilmoş i-a ameninţat că, atât cât o să fie el primar în sat, nu-i mai lasă să calce în pădure“, spune consilierul, mândru că se numără printre puţinii săteni care nu se tem de primar. La fel de mândru este şi de faptul că a fost singurul din sat care s-a gândit să ridice o şcoală generală cu predare în limba română.

În 2003, cu două săptămâni înainte de începerea anului şcolar, şcoala cu clasele I-IV a primit aprobarea Inspectoratului Şcolar Bacău şi a fost deschisă în sediul unui fost centru de plasament. Însuşi Adrian Năstase a trimis atunci un pachet de cărţi în limba română şi o scrisoare de felicitare, urmând ca părinţii să facă restul: să pună tablă, să cumpere mobilier şi să dea o mână de vopsea.

Fiindcă primăria nu a găsit lemn pentru şcoala românească, copiii au început să facă naveta la şcoala din Palanca. La şcoala „Dani Gergely“, construită de statul român în perioada interbelică, se predă în limba maghiară din anii ’90.

„Până la urmă, mi-am trimis şi eu copiii la şcoala din Palanca, că doar nu era să-i sacrific pe ei pentru crezul meu. Şcolile noastre se dărâmă pe copii, iar ale lor primesc sponsorizări de miliarde de la firmele ungureşti“.

ISTORIE

Nostalgia graniţei de 1.000 de ani

Comuna Ghimeş-Făget a aparţinut, istoric, de Ardeal până în 1968, când a fost integrată în judeţul Bacău. Cantonul renovat şi adus la standardele căii ferate maghiare este la doi paşi de râul Trotuş şi ruinele cetăţii Rakoczi, pe linia „graniţei de 1.000 de ani“ a Ungariei. La intrarea în fostul pichet, coroana maghiară, din pietre şi purtând crucea lui Ştefan, este împodobită cu panglici şI coroane de flori, în aşteptarea preşedintelui Ungariei, care va face o vizită oficială, pe 25 octombrie. Cantonul 30 al Ungariei Mari a fost proiectat de inginerul arhitect Pfaff Ferenc şi găzduieşte o expoziţie istorică maghiară, organizată de Consiliul Local cu fonduri din Ungaria. În luna mai, câteva sute de pelerini unguri au sosit la Ghimeş-Făget cu trenul special „Nostalgia“, fluturând steagurile albastre ale lui Arpad şi ale Ungariei. Viorel Oltean îşi aminteşte că primarul Vilmoş a spus atunci două-trei cuvinte în română, după care a ţinut un discurs de mulţumire în limba maghiară, oficierea sa având loc fără eşarfa tricoloră care îl consfinţeşte drept primar al unei comune din judeţul Bacău.

IRESPONSABILITATE

120.000 de hectare tăiate ilegal

Mai puţin de jumătate din defrişările începute din anii ’90 sunt în conformitate cu legislaţia din domeniul silvic, arată un studiu realizat de World Wide Fund of Nature. În 2007, fondul forestier al României deţinea 6,5 milioane de hectare, terenurile împădurite ocupând în jur de 25% din suprafaţa României. Corpul de Control al Ministerului Agriculturii a identificat, printre judeţele unde pădurile sunt defrişate masiv, şi judeţul Bacău, alături de Maramureş, Harghita, Bistriţa sau Argeş. Tăierile ilegale din ultimii ani au micşorat fondul forestier cu peste 120.000 de hectare de pădure, iar în urma proceselor de retrocedare, statul român a mai rămas cu 4,2 milioane de hectare de pădure.